Teoria inteligenţelor multiple, publicată de către Howard Gardner în lucrarea Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, în 1983, este rezultatul unor îndelungi cercetări în studiul profilelor cognitive ale copiilor supradotaţi, autişti, savanţi idioţi, oameni cu dificultăţi în învăţare, a persoanelor aparţinătoare diferite culturi.
Concluziile la care a ajuns Gardner sunt următoarele:
– Inteligenţa nu este o trăsătură înnăscută care domină celelalte abilităţi pe care le au elevii.
– Nu pune la îndoială existenţa unei inteligenţe generale, dar sunt dovezi conform cărora definiţia tradiţională a inteligenţei nu acoperă posibilităţile cognitive recent descoperite.
– Rezultatele cercetării sugerează faptul că inteligenţa este localizată pe diferite zone ale creierului care sunt conectate între ele, se susţin una pe alta,dar pot funcţiona şi independent dacă este nevoie. Se pot dezvolta în condiţii optime de mediu.
Sunt identificate cel puțin trei modalităţi prin care această teorie poate fi folosită de către educatori:
1. Cunoaşterea profilul de inteligenţă al elevilor pentru cultivarea potenţialului bio-psihologic al
fiecărui elev.
2. Examinarea strategiei proprii de instruire din perspectiva diferenţelor de potenţial uman.
3. Contribuţie la instruirea diferenţiată a elevilor în conformitate cu profilul lor de inteligenţă.
Această teorie subliniază faptul că fiecare om are mai multe tipuri de inteligenţe:
Inteligenţa verbală/ lingvistică
Elevul:
• preferă să citească, să scrie şi să spună poveşti, să se joace cu cuvintele, să participe la jocuri lingvistice.
• are o bună memorie pentru nume, locuri, date etc.
• înţelege ordinea şi înţelesul cuvintelor
• explică uşor
• are un umor lingvistic remarcabil
• convinge uşor, este persuasiv în vorbire şi scriere
• face analize metalingvistice cu uşurinţă
• gândeşte în cuvinte/ sintagme , în propoziţii/ fraze, în metafore.
Inteligenţa logică/ matematică
Elevul:
• preferă să lucreze cu numere, să formuleze întrebări, să găsească explicaţii, să caute structuri şi relaţii, să experimenteze, să calculeze, să rezolve probleme de logică
• reușește să rezolve probleme
• raţionează inductiv şi deductiv
• are un bun discernământ în ceea ce priveşte relaţiile şi conexiunile
• realizează calcule complexe
• are gândire ştiinţifică, gândeşte: în raţionamente, în formule şi algoritmi.
Inteligenţa vizuală/ spaţială
Elevul:
• preferă să deseneze, să proiecteze, să construiască, să viseze cu ochii deschişi, să folosească imagini, desene, poze, diapozitive pentru a se exprima
• are imaginaţie activă
• îşi formează imagini mentale (vizualizează)
• se orientează uşor în spaţiu
• recunoaşte relaţii şi obiecte spaţial
• percepţii corecte din diferite unghiuri
• reprezintă uşor grafic prin pictură, desen, sculptură
• gândeşte în imagini, în forme, în culori.
Inteligenţa corporală/ kinestezică
Elevul:
• preferă să se mişte, să gesticuleze, să atingă şi să pipăie obiecte, să folosească limbajul trupului, să lucreze cu mâinile, să danseze
• poate controla în mod voluntar mişcările corpului
• îşi poate programa mişcări ale corpului
• face uşor legătura dintre corp şi minte
• are abilităţi mimetice
• funcţii corporale sunt îmbunătăţite.
• gândeşte prin senzaţii somatice, prin gesturi şi mişcări.
Inteligenţa muzicală/ ritmică
Elevul:
• preferă să cânte, să fredoneze melodii , să fluiere, să asculte muzica, să cânte la un instrument muzical, să bată ritmul, să fie punctual.
• apreciază structura muzicii şi a ritmului
• are “scheme” sau “cadre” pentru auzirea muzicii
• este sensibil la sunete şi tipare vibraţionale
• recunoaşte, creează şi reproduce sunete, ritmuri, muzică, tonuri şi vibraţii
• apreciază calităţile caracteristice ale tonurilor şi ritmurilor.
• gândeşte prin ritmuri, prin melodii.
Inteligenţa interpersonală
Elevul:
• preferă să aibă mulţi prieteni, să discute cu oamenii, să facă parte din grupuri cu interese comune, să organizeze şi să conducă să negocieze, să manipuleze oamenii, să participe la evenimente.comunică eficient verbal şi nonverbal
• este sensibil la sentimentele motivaţia celor din jur
• optează pentru lucrul în cooperare
• dau dovadă de înţelegerea perspectivelor celorlalţi
• sunt capabili să creeze şi să păstreze sinergie
• gândeşte prin raportare la alţii, verificându-și ideile prin ale altora.
Inteligenţa intrapersonală
Elevul:
• preferă să lucreze singur, să îşi urmărească propriile interese, să se autoevalueze, să se planifice să reflecteze
• are capacitate de concentrare tendinţă de a reflecta asupra realităţii înconjurătoare şi a naturii umane
• îşi dezvoltă uşor abilităţile metacognitive
• sunt conştienţi de propriile sentimente
• simţul transpersonal al sinelui
• abilităţi de gândire şi raţiune de ordin superior
• gândeşte : în relaţiile cu propriile nevoi, sentimente şi scopuri.
Inteligenţa naturalistă
Elevul:
• preferă să observe animale şi plante, să facă experienţe, să clasifice, să se ocupe de grădinărit.
• are dezvoltat simţul de comuniune cu natura
• recunoaşte şi clasifică uşor tipare şi comportamente
• apreciază impactul naturii asupra sinelui şi a sinelui asupra naturii.
• gândeşte prin elemente din natură prin forme naturale în categorii/ clasificări.
În contextual actual al şcolii noastre, printre posibilităţile de aplicare a teoriei inteligenţelor multiple enumerăm următoarele:
- la începutul lecțiilor obișnuite se poate folosi o activitate care stimulează inteligențele multiple, în scopul de a crește motivația elevilor (folosirea inteligențelor multiple ca ”punct de plecare” al lecție);
- în cadrul unei teme interdisciplinare realizate într-un grup constituit din elevi, reprezentând diversele inteligennțe ”tari”, care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de simboluri și perspective diferite;
- în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev îşi realizează tema din perspectiva inteligenţelor ,,tari”;
- exploatarea unei teme la nivelul unei discipline.
Bibliografie:
Dragu M., Dumitru I., – “Cartea inteligenţelor multiple”, Ed. Gimnasium
Howard Gardner, Inteligente multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, 2006,Bucuresti
Sarivan, L. 1996 – Inteligențe multiple, o teorie pentru practica didactică, Învățământul primar 3/2002