Cuvântul „joc” e unul care ne duce mereu cu gândul la minunăția și farmecul copilăriei. Este un cuvânt plin de viață și culoare. Copilăria stă sub semnul jocului, dar jocul îi fascinează și pe adulți prin libertate, voioșie și frumusețe.
În viața de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un rol esențial. Jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare. Copilul se dezvoltă prin joc, își potențează funcțiile latente, punând în acțiune posibilități care decurg din structura sa particulară, pe care le traduce în fapte, le asimilează și le complică.
Jocurile colective reprezintă rațiunea existenței unui grup de copii, forța de coeziune care îi ține laolaltă. Jocul îi apropie pe copii, generează și stabilizează sentimente de prietenie, stimulează colaborarea, scoțându-i din izolare.
Jocul didactic
„Jocul este o şcoală, o şcoală deschisă, un program tot aşa de bogat, precum este viaţa.”(P. Popescu- Neveanu)
Joc= activitate fizică sau mintală desfășurată din plăcere
Didactic= care ține de didactică, propriu didacticii; care participă la procesul de învățământ; încadrat în procesul de instruire și educație
Jocul didactic reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică,etc. a copilului. Încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și de bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea școlarilor, jocul fortifică energiile intelectule și fizice ale acestora, generând o motivație secundară, dar stimulatorie, costituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe, antrenează operațiile gândirii, le pune în valoare capacitățile creatoare, le dezvoltă iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea, spiritul de cooperare. Atfel, elevul dobândește funcții psihopedagogice semnificative și participă activ la lecție.
În învățământul primar, jocul didactic se poate organiza la oricare dintre disciplinele școlare, în orice tip de lecție și în orice moment al unei lecții. Folosirea jocului didactic în procesul educaţional ajută elevul să înveţe cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, mobilizându-i pe cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajosi, să capete mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsuri.
Jocul constituie o modalitate valoroasă de modelare a viitoarei personalităti, deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii copilului şi formarea acestuia în direcţia dorită de noi. În joc, copilul se manifestă spontan, sincer, îşi dezvăluie tendinţele şi interesele. Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea gândirii logice. Eficienţa acestuia faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi elevii, ei depunând eforturi de gândire şi exprimare, dar fără a conştientiza acest lucru, considerând că se joacă.
Metoda jocului valorifică avantajele dinamicii de grup. Spiritul de cooperare, participarea efectivă la joc angajează atât elevii timizi, cât şi pe cei slabi, stimulează curentul de influenţe reciproce și duce la creşterea gradului de coeziune în colectivul clasei şi la întărirea unor calităţi morale ca răbdare, tenacitate, respect pentru ceilalţi.
În sens larg, cultivă activismul, spiritul critic, aptitudinea de a face faţă unor situaţii noi, iniţiativa, spiritul de răspundere.
Eficienţa jocului depinde de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi sarcinile propuse, de felul în care ştie să folosescă în activitate cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări şi răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri.
Prin activitatea de joc, elevul ajunge să muncească şi să realizeze lucruri interesante pentru el şi pentru ceilalți, să muncească cu plăcere, să aibă o comportare mai activă, să accepte competiţia cu sine şi cu ceilalţi parteneri de joc, să devină interesat de activitatea ce se desfăşoară.
Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului poate genera jocuri noi, dintre cele mai ingenioase. Pot fi stimulaţi şi elevii să compună ori să adapteze jocurile la situaţii noi. Pentru că ştim: imaginaţia şi creativitatea copilului, dar şi a dascălului, sunt nemărginite! Răspunzător de pregătirea, conducerea şi îndrumarea jocului didactic, este învăţătorul, care proiectează acest tip de activitate, cunoscându-şi colectivul de elevi. Dascălul alege sarcinile didactice în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, cu nivelul de pregătire al acestora. Ca agent motivator, învăţătorul declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi dorinţa lor de a învăţa.
Este datoria dascălului de a găsi mijloacele unei predări eficiente, când învăţarea îmbracă forma de joc, plăcerea care însoţeşte atmosfera jocului creează noi interese de participare, de activitate independentă sau de grup, pe baza unor interese nemijlocite.