Utilizarea parcursurilor aplicative în lecțiile de educație fizică

Parcursurile aplicative sunt de o deosebită eficiență și cu o largă posibilitate de utilizare la toate categoriile de clase și elevi. Această mare accesibilitate este determinată de posibilitatea adaptării lor la cele mai variate condiții de lucru, indiferent de vârsta și gradul de cunoștințe ale elevilor, cu condiția de a selecționa pentru alcătuirea lor exerciții corespunzătoare.

În cadrul lecțiilor de educație fizică, cu precădere a celor din semestrul al II-lea, un loc important îl ocupă exersarea și prin trasee aplicative a diferitelor deprinderi motrice specifice gimnasticii de bază și acrobatice (rostogoliri, echilibru, cățărare, târâre, etc.), cât și lucrul pentru dezvoltarea calităților motrice: forță, viteză, îndemânare și rezistență.

Folosind acest mijloc, profesorul asigură o bună densitate lecțiilor, concomitent cu perfecționarea anumitor deprinderi și calități motrice.

În cadrul parcursurilor aplicative, în general, se recomandă includerea unor deprinderi cunoscute și accesibile întregului colectiv de elevi, ținând seamă de următoarele recomandări organizatorice și metodice.

Recomandări organizatorice:

  • verificarea permanentă a stării de funcționare a aparatelor ce urmează a fi folosite în parcursul respectiv
  • asigurarea locului de aterizare, la sărituri și escaladări, cu saltele, mai ales la exercițiile cu grad ridicat de dificultate
  • folosirea trambulinelor semi-elastice sau dure la aparatele unde se execută sărituri, pentru ușurarea execuțiilor
  • gradarea corespunzătoare a aparatelor în ceea ce privește înălțimea

Recomandări metodice:

  • evitarea exercițiilor cu structuri grele în ultima porțiune a traseului, unde, din cauza oboselii, elevii nu mai sunt apți de execuții corecte
  • gradarea judicioasă a efortului pe parcursul traseului prin: mărirea sau micșorarea numărului de aparate, îngreunarea sau ușurarea unor exerciții, mărirea sau micșorarea vitezei de parcurgere, repetarea de mai multe ori a parcursului, mărirea sau micșorarea lungimii parcursului, creșterea sau scăderea înălțimii aparatelor din parcurs, etc.
  • gradarea conținutului parcursului de la o lecție la alta și de la o clasă la alta, în funcție de vârsta și nivelul de pregătire ale elevilor
  • alternarea elementelor dinamice cu cele mai puțin dinamice, precum și a celor dificile cu cele mai ușoare
  • asigurarea unei încălziri specifice temeinice (articulare și musculare) înaintea începerii parcursului aplicativ, chiar dacă parcursul se desfășoară în mod frecvent spre sfârșitul lecțiilor
  • trecerea o dată sau de două ori a traseului, înainte de parcurgerea lui sub formă de întrecere, pentru acomodare

Pe lângă faptul că aceste parcursuri aplicative realizează repetarea exercițiilor într-o formă atractivă, plăcută, ele au și un caracter utilitar.

De reținut este faptul că, în special la elevii claselor mai mici, este necesar să se acorde o deosebită atenție utilizării traseelor în scopul consolidării execuțiilor și mai puțin în scopul întrecerii, situație care solicită viteza de execuție și de deplasare, astfel creând pericole de accidentare.

Schimbarea parcursurilor aplicative este bine să se facă cât mai des, asigurându-se o solicitare cât mai complexă și variată a elevilor de la o lecție la alta. Această schimbare se poate realiza prin introducerea în traseu a unor aparate noi sau prin modificarea funcționalității unor aparate și a exercițiilor fixate pe traseu, respectându-se gradarea corespunzătoare.

 

prof. Remus Szonda

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/remus.szonda

Articole asemănătoare