EDICT

Şcoala la care predau este o şcoală foarte bună, care este deschisă pentru toţi copiii, indiferent de etnie, religie,  probleme de la dificultăţi de învăţare, până la tulburări de limbaj, deficienţe motorii, vizuale, auditive sau tulburări emoţionale şi de comportament ce pot fi temporare sau permanente.

Întreaga activitate din şcoala noastră este organizata pe principiile şcolii incluzive. Profesorii  lucrează în echipă, căutând cele mai eficiente metode de a centra întreaga activitate pe elev. De asemenea având si elevi cu CES, în colaborare cu pshihologul şcolii, am elaborat programe adaptate elevilor pentru a asigura progresul individual.

În şcoala noastra, la inceput de an scolar, au fost înregistrați elevi care au diferite probleme, din care 6 certificați: cu ADHD, retard ușor,probleme locomotorii sau alte probleme. În total, în școală învață 450 de copii. Relevant e câți copii cu nevoi speciale sunt în fiecare clasă, certificați sau necertificați,diagnosticați sau nediagnosticați,astfel încât toți să primească o educație de calitate.

Consider că munca in echipa este reuşita activităţilor noastre. Insă făra implicarea comunităţii locale, a părinţilor,asociaţiilor nonguvernamentale nu se poate reuşi. Noi am intâmpinat greutăţi în realizarea programelor speciale pentru elevii cu C.E.S ( in funcţie de  necesitatea fiecărui elev).De aceea trebuie să se regândescă învăţământul din  perspectiva – realizării unei educaţii incluzive- numarul de elevi la clasa, variante de programe,dotarea şcolilor, pregătirea profesorilor etc.

La planificarea lecţiilor se au în vedere toţi elevii. Lecţiile dezvoltă înţelegerea şi sentimentul de respect pentru diferenţe. Elevii sunt încurajaţi să-şi asume răspunderea pentru propria lor învăţare şi explicaţiile profesorilor ajută elevii să înţeleagă şi să înveţe lecţia în clasă. În timpul lecţiilor, elevii sunt încurajaţi să lucreze împreună şi să vorbească despre modul în care învaţă în timpul activităţilor din cadrul lecţiilor. Profesorii îşi adaptează lecţiile în funcţie de reacţiile elevilor. Personalul din şcoală reacţionează pozitiv la dificultăţile întâmpinate de elevi. Elevii înregistrează succese în procesul de învăţare. Dificultăţile în învăţare sunt considerate ca prilejuri de dezvoltare a unor practici mai bune. Toţi profesorii din şcoală participă la planificarea activităţilor de pregătire. Membrii consiliului managerial se implică în îmbunătăţirea activităţii la clasă.

O şcoală incluzivă în adevăratul sens al cuvântului trebuie să îndeplinească unele condiţii primordiale: – să dispună de dotări corespunzătoare pentru elevii cu deficienţe fizice: rampă pentru scaun cu rotile, un personal auxiliar (îngrijitori) pentru a transporta elevii în cauză in anumite locuri, sala de sport,cabinet de  informatică etc.In scoala noastra, exista rampe de acces in scoala,dar nu exista intre etajele scolii, transportarea elevului in scaun este facuta de catre colegii sai,acesta fiind in clasele mari sau de catre personalul scolii.

• să aibă cadre de specialitate: psiholog, medic, terapeut, consilier de specialitate, care să îi sprijine permanent şi eficient pe elevii cu CES sau pe elevii cu o situaţie socială dificilă;
• să beneficieze de programe şcolare speciale şi să existe standarde curriculare de performanţă diferite pentru copiii cu CES;
• existenţa unor ore speciale în cadrul curriculumului aprofundat, ore de recuperare menite să asigure dobândirea unor achiziţii minimale în cazul copiilor cu CES;
• şcoala să beneficieze de o intervenţie mult mai promptă  din partea organelor de specialitate ;
• să beneficieze de un fond financiar suplimentar, în funcţie de numărul elevilor cu CES, pentru a putea susţine personalul de specialitate necesar (psiholog, consilier de specialitate, medic etc.);

Şcoala noastră este permanent preocupată de eliminarea totală a abandonului, includerea tuturor copiilor indiferent de etnie, sex, situaţie economică, posibilităţi de învăţare, în sistemul de învăţământ.  De asemenea, cadrele didactice trebuie să fie foarte atente să nu schiţeze niciun gest (fizic, verbal) care s-ar putea interpreta ca un act de discriminare la adresa elevilor în cauză.

Astfel ne-am propus mai multe priorităţi în vederea implementării unor practici incluzive:

• o înţelegere reală a ceea ce este incluziunea, definirea procesului ca atare şi nu numai o simplă plasare a copiilor împreună;
• să favorizăm un climat de sprijin flexibil şi răspunsuri creative la nevoile/cerinţele individuale;
• recunoaşterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a şanselor cu aranjamente clare pentru implementare, fundamentare şi monitorizare;
• să ţinem cont de principiile incluzivităţii;
• să asigurăm admiterea copiilor cu cerinţe educative speciale în structuri educative şi să ofere o orientare pozitivă şi cu sensibilitate;
• să lucrăm în colaborare cu autorităţile locale şi agenţiile pentru a identifica barierele posibile şi să ia în considerare cum pot fi mai bine depăşite;
• să implicăm întregul personal al şcolii şi al comunităţii locale în practici educative legate de dezvoltarea incluzivă a şcolii;
• să abilităm accesul personalului la ocazii de dezvoltare profesională care să sprijine dezvoltarea unor practici incluzive;
• să oferim elevilor activităţi extracurriculare în care să lucrăm nu doar cu dimensiunea raţional-intelectivă a elevului, dar şi cu cea afectivă, motivaţională, atitudinală şi socială.

Succesul educaţiei incluzive este asigurat de comunicarea dintre familie şi şcoală.

Copiii au rezultate bune la şcoală, se integrează dacă familiile se interesează îndeaproape de educaţia lor. Părinţii sunt cei care cunosc cel mai bine copilul şi reprezintă o importantă sursă de sfaturi pentru profesori.

Şcoala noastra  şi toate cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru implicarea familiei în recuperarea , adaptarea şi integrarea propriului copil cu cerinţe speciale, prin:

• solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerinţe educaţionale speciale să participe la aplicarea programului educaţional şi terapeutic propus;
• recunoaşterea cerinţelor şi drepturilor familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum şi când pot participa la cât mai multe activităţi terapeutice , pentru continuarea lor acasă;
• includerea familiilor , în mod obişnuit şi consecvent, în schimbul de informaţii despre copil;
• identificarea resurselor din cadrul programului educaţional şi recuperator-terapeutic al elevilor cu cerinţe speciale prin care se pot sprijini activităţile părinţilor;
• anunţarea familiei în legătură cu activităţile propuse în programul recuperator-terapeutic şi completarea  lui la solicitările părinţilor;
• informarea familiilor despre schimbările survenite în cadrul programului;
• acceptarea feedback-ului primit de la familie ca informaţii utile în ameliorarea programelor destinate educării şi recuperării elevilor cu CES.

Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi profesori. Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate regulile şi ce înseamnă o laudă.

În cadrul parteneriatelor se clădesc relaţii între indivizi, acestea fiind caracterizate de responsabilităţi şi cooperări reciproce.

Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan pe termen scurt şi mediu, cu obiective şi responsabilităţi clare.

Școala noastră se dorește a fi un loc unde fiecare copil, indiferent de capacitățile sale intelectuale și indiferent de mediul din care provine, să descopere bucuria de a învăța, având șanse egale la educație. Totodată, se dorește o «școală» și pentru profesorii ei, susținând și facilitând oportunități de dezvoltare profesională și personală. Școala noastră intenționează să asigure calitatea predării și învățării prin preluarea de bune practici din sisteme de învățământ europene, ca educația din școala noastră să țină pasul cu transformările generate de Uniunea Europeana.

Personal, am fost preocupata de dezvoltarea carierei in permanenta si am observant importanta participarii la cursuri de specializare, chiar pe partea de educatie incluziva.Astfel am participat la cursuri de educatie incluziva, metode folosite in munca cu elevii cu ADHD,chiar am participat la un schimb de experienta cu alte scoli din Europa,in cadrul unui proiect Erasmus, unde am observant si alte abordari in munca cu elevii cu nevoi special, dobândind cunoștințe și abilități în a aplica metodele „Pet Therapy” în cazurile elevilor cu nevoi speciale. Pe langa  intelegerea metodei  terapiei cu animale,am aflat despre crearea unor diferite aplicații în mediul educațional pentru a lucra cu elevii dezavantajați, dezvoltarea  unor idei noi si activitati de grup pentru socializarea elevilor, imbunatatirea abilitatilor de predare. Dezvoltarea de noi metode și activități ca : lucrul pe grupuri speciale, integrarea contextului cultural, dezbaterea, discuțiile individuale si de grup, artele incluse în lecții, secvente de formare a empatiei și compasiunii față de fiecare elev în dificultate, construirea de mediu prietenos și apelarea la foarte multa răbdare în relațiile cu elevii defavorizați;  implicarea studenților și a părinților în ateliere interesante cu privire la problemele specifice întâlnite de adolescenți; abordarea interdisciplinară care implică muzică, invitați, profesori de limbi străine și echipamente tehnologice moderne pentru a ajuta elevii să se exprime, să facă proiecte, prezentări orale, artistice și culturale, filme, eseuri, jurnale.

Bibliografie:
1. Abrudan,C.(2005), Fundamentele psihopedagogiei speciale. Editura Universităţii din Oradea.
2. Blândul,V. C.(2005), Probleme contemporane ale educaţiei. Editura Universităţii din Oradea.