Articolul prezintă un proiect educațional județean pe care îl desfășor în anul școlar 2026–2027: un turneu de fotbal după regulile futsalului, jucat tur-retur între două-trei licee, cu elevi din clasele a IX-a și a X-a. Particularitatea proiectului este că turneul este organizat de elevi: ei nu sunt doar jucători, ci și arbitri, secretari de joc, statisticieni, reporteri, responsabili cu fair-play-ul și membri ai comisiei de organizare. Descriu fundamentarea pedagogică a ideii, rolurile, etapele de desfășurare, adaptarea jocului la sălile disponibile și competențele vizate.
Cuvinte-cheie: turneu școlar, futsal, Sport Education, roluri, responsabilitate, proiect educațional
De unde a pornit ideea
În competițiile școlare clasice, elevii joacă, iar adulții fac tot restul: stabilesc programul, arbitrează, țin scorul, anunță rezultatele. Este un model eficient, dar care îi lasă pe elevi într-un singur rol, cel de jucător.
Mi-am pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă le-am încredința și celelalte roluri. Ar învăța ce înseamnă, de fapt, să organizezi o competiție? Ar înțelege mai bine regulile dacă le-ar aplica ei înșiși, ca arbitri? Ar respecta mai mult adversarul dacă ar răspunde ei de fair-play?
Răspunsul l-am găsit, în parte, în modelul Sport Education, propus de Daryl Siedentop. În acest model, elevii parcurg un „sezon” sportiv în care fac parte dintr-o echipă stabilă și îndeplinesc, pe rând, roluri diferite: jucător, căpitan, antrenor, arbitru, statistician, reporter. Sezonul se încheie cu un eveniment festiv. Ideea de bază este că elevii învață sportul în întregul lui, ca fenomen social și cultural, nu doar ca suită de exerciții tehnice.
Proiectul meu adaptează acest model la realitatea liceelor noastre și îl extinde dincolo de o singură clasă, la nivelul a două-trei unități școlare.
Cadrul proiectului
Proiectul se desfășoară în anul școlar 2026–2027 și se adresează elevilor din clasele a IX-a și a X-a. Am ales acest nivel pentru că elevii sunt suficient de maturi pentru a-și asuma responsabilități reale, dar au în față încă doi-trei ani de liceu, în care pot valorifica ceea ce învață.
Jocul este fotbalul, după regulile futsalului. Alegerea nu este întâmplătoare. Futsalul se joacă în sală, cu echipe mici, cu o minge care sare puțin și care favorizează jocul tehnic, la sol. Regulile sunt clare și relativ puține, ceea ce le face accesibile elevilor-arbitri. Nu am considerat necesar un regulament formal complicat; am pornit de la regulile futsalului și le-am adaptat la sălile pe care le avem.
Turneul se joacă tur-retur: fiecare școală găzduiește meciuri pe teren propriu și se deplasează la partenere. Astfel, fiecare școală trece prin experiența de a fi gazdă, cu tot ce presupune primirea unei echipe oaspete.
Adaptarea la sălile disponibile
Sălile școlilor partenere diferă. Una dintre ele are un teren de 20 × 40 m, apropiat de dimensiunile oficiale ale futsalului; celelalte au săli mai mici, de aproximativ 35–38 × 15–20 m.
Pentru ca jocul să rămână echitabil și sigur, am convenit câteva adaptări: numărul de jucători poate fi redus, porțile se folosesc pe cele de handbal existente, iar durata reprizelor și regula schimbărilor se stabilesc în funcție de spațiu și de numărul de echipe. Important este ca regulile să fie cunoscute dinainte de toate echipele și să fie aplicate la fel pe toate terenurile.
Rolurile elevilor
Inima proiectului o reprezintă rolurile. Fiecare școală își formează o echipă de proiect, în care elevii aleg sau primesc câte un rol.
Comisia de organizare stabilește, împreună cu profesorii, calendarul meciurilor, se ocupă de programarea sălii, de materiale și de primirea echipelor oaspete.
Arbitrii conduc meciurile. Ei se pregătesc dinainte, prin studierea regulilor și prin arbitrarea unor jocuri-școală în lecțiile de educație fizică. Un elev nu arbitrează meciurile propriei echipe.
Secretariatul de joc ține scorul, cronometrează, notează golurile, faultele cumulate și cartonașele în foaia de joc.
Statisticienii centralizează rezultatele, actualizează clasamentul și stabilesc golgheterii, pe baza foilor de joc.
Reporterii realizează fotografii și relatări scurte după fiecare etapă, pentru avizierul școlii și pentru paginile online ale școlilor, cu respectarea acordului elevilor fotografiați.
Responsabilul cu fair-play-ul urmărește comportamentul jucătorilor și al spectatorilor și propune, la final, echipa și jucătorul cel mai sportiv al turneului.
Căpitanul și antrenorul-elev al fiecărei echipe pregătesc echipa, stabilesc formula de start și schimbările, sub îndrumarea profesorului.
Elevii care sunt scutiți medical sau care nu vor să joace au astfel un loc firesc în proiect. Am descoperit că rolurile din afara terenului sunt la fel de căutate ca locurile din echipă.
Etapele proiectului
Prima etapă este cea de pregătire. Profesorii din școlile partenere stabilesc cadrul general, iar în fiecare școală se formează echipele de joc și echipele de proiect.
A doua etapă este formarea pentru roluri. În lecțiile de educație fizică, arbitrii exersează conducerea jocului, secretarii învață să completeze foaia de joc, iar statisticienii învață să țină un clasament. Este o etapă de învățare pe care o consider la fel de importantă ca turneul propriu-zis.
A treia etapă este desfășurarea turneului, în sistem tur-retur, pe parcursul anului școlar.
A patra etapă este cea de evaluare și de festivitate. Elevii completează un chestionar de autoevaluare a rolului pe care l-au avut, se realizează o expoziție de fotografii, iar câștigătorii, arbitrii și voluntarii sunt premiați.
Competențele vizate
Am încercat să leg fiecare activitate de competențele din programa de educație fizică și sport. Jocul propriu-zis dezvoltă deprinderile tehnico-tactice și capacitățile motrice specifice fotbalului. Arbitrajul și secretariatul solicită cunoașterea și aplicarea regulamentului.
Organizarea, primirea echipelor oaspete și rolurile de căpitan dezvoltă capacitatea de a planifica, de a coopera și de a-și asuma răspunderea pentru o sarcină. Rolul de responsabil cu fair-play-ul și întâlnirile cu elevi din alte școli contribuie la formarea unui comportament civilizat și la respectarea adversarului. Rolurile de reporter și de statistician deschid punți către competențele digitale și de comunicare.
Ce urmăresc să obțin
Mă aștept ca elevii să înțeleagă că o competiție nu se rezumă la cele câteva zeci de minute de joc, ci presupune multă muncă invizibilă, pe care până acum o făceau adulții pentru ei. Mă aștept ca elevii care au arbitrat să devină mai înțelegători față de deciziile arbitrilor atunci când joacă, iar jucătorii mai respectuoși față de colegii care îi arbitrează.
Și sper ca, la final, elevii să-și dorească să organizeze singuri și alte competiții, pentru că acesta ar fi semnul cel mai clar că au învățat ceva.
Voi reveni cu o analiză a rezultatelor după încheierea turneului, pe baza chestionarelor de autoevaluare și a observațiilor profesorilor implicați.
Concluzii
Un turneu organizat de elevi este mai mult decât o competiție sportivă: este un exercițiu de responsabilitate, de cooperare și de cetățenie, desfășurat într-un context pe care tinerii îl îndrăgesc. Costurile sunt mici, pentru că folosim sălile și materialele pe care le avem, iar câștigul educativ este mare.
Cred că orice profesor de educație fizică poate adapta acest model, la orice sport de echipă și la orice dimensiune, de la o singură clasă până la mai multe școli.
Bibliografie
- FIFA. Futsal Laws of the Game (ediția în vigoare). Zürich: Fédération Internationale de Football Association.
- Hellison, D. (2011). Teaching Personal and Social Responsibility Through Physical Activity (ed. a 3-a). Champaign, IL: Human Kinetics.
- Ministerul Educației (2025). Programa școlară pentru disciplina Educație fizică și sport, clasele a IX-a – a XII-a. București.
- Siedentop, D., Hastie, P. A., van der Mars, H. (2011). Complete Guide to Sport Education (ed. a 2-a). Champaign, IL: Human Kinetics.