Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist şi a înţelege că ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanţă, pentru altul vine pe primul loc. Lipsa toleranţei este egoism, iar egoismul este sursa tuturor relelor din lume.
În lumea modernă, toleranţa e mai necesară ca oricând. Din moment ce nu este nici într-o parte a lumii o situaţie care să nu se caracterizeze prin diversitate, creşterea intoleranţei şi confruntărilor constituie o ameninţare potenţială pentru orice regiune. Și nu e vorba aici de o amenințare ce s-ar limita la o anumită țară, ci de o amenințare universală.
„Toleranța este singura flacără care poate lumina înăuntrul unui suflet mare.”
Cred că fiecare om ar trebui să aibă această calitate, deoarece noi suntem toţi persoane cu nevoi particulare. Dacă ar fi aşa, s-ar reduce mult procentul faptelor rele.
Toleranța este un lucru bun în general. A fi tolerant cu cei din jur este dovadă de înțelegere, empatie chiar şi o capacitate de a percepe lumea așa cum e ea. Dar toleranța e bună atâta timp cât o avem în doze decente. O persoană cu limita de toleranţă foarte mare îşi poate pierde respectul celor din jur, din cauza atitudinii care poate părea lipsită de personalitate. În general, o toleranţă prea mare face din noi victime ale celorlalţi, ale celor dispuşi să împingă limita mult prea departe.
Să te schimbi pe tine este mult mai eficient decât să aştepţi să se schimbe ceilalţi – asta este ştiut. Dar până unde trebuie să accepți „neschimbarea” lor?
Ce înseamnă să fii tolerant?
Să accepţi, în primul rând, că există diferenţe. Să încerci să înţelegi modul în care ceilalţi sunt diferiţi faţă de tine. Să respecţi aceste diferenţe şi să înveţi să trăieşti liniştit cu ele. Toleranţa presupune un „alt fel” al celuilalt, la care tu trebuie să faci faţă.
Acest „alt fel” de a fi al celorlalţi poate să se bată cap în cap cu felul tău de a fi – şi de aici apar problemele. Prin urmare, toleranţa înseamnă să te străduieşti să accepţi un lucru cu care, în realitate, îţi vine greu să fii de acord.
Ce NU înseamnă toleranţa?
Indiferenţa. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, nu înseamnă că îl tolerezi. Se pune problema de toleranţă de-abia atunci când ai putea să respingi un lucru, dar tu alegi să-l înţelegi şi să-l accepţi.
Disimularea. Să te prefaci că eşti de acord cu un lucru, numai ca să faci impresie bună sau ca să eviţi alte neplăceri. Mai devreme sau mai târziu vei răbufni. Aşa că tot sinceritatea şi dialogul sunt de bază.
Toleranţa din familie. De mici, copiii imită atitudinea părinţilor lor. Dacă vrei să ai un copil tolerant, învaţă-l din familie ce înseamnaă aceasta!!!
Daca vedeţi o persoană care este diferită de voi, trebuie să o ajutaţi, să vă jucaţi cu ea. Deja este un şoc pentru părinţi că au un copil cu probleme. Important este traseul acestui copil în viaţă, cum va fi integrat în şcoală, cum va evolua printre cei care sunt „normali”.
Excluderea – Presupune respingerea cuiva diferit, handicapat, bolnav sau sărac. Teama de diferenţă îi face pe oameni injuşti sau răi. Astfel, ei ajung să nu respecte drepturile omului. Pentru a lupta contra excluziunii, trebuie să-l cunoaştem pe celălalt-de exemplu, dacă un copil este exclus din jocurile colegilor săi doar pentru faptul că este rrom sau handicapat, nu este just. A respinge pe cineva care are dificultăţi în învăţare sau este timid, reprezintă de asemenea o formă de excludere.
De ce să fii tolerant?
Deoarece e loc sub soare pentru fiecare. Pentru că trebuie să mă accepţi aşa cum sunt.Pentru că toleranţa se învaţă. Toleranţa înseamnă cunoaştere, recunoaştere şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi grupurilor. Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup, chiar dacă noi dezaprobăm acea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau împiedica.
Toleranţa şi intoleranţa sunt toate faptele noastre de viaţă, ale copiilor, tinerilor şi adulţilor, de la jocul din grădiniţe, până la jocul marilor puteri, în familie, circulaţia pe stradă, convieţuirea vecinilor, în milioanele de procese din tribunale, în toate instituţiile publice. Toleranţa reprezintă îngăduinţa şi putera de a ierta a fiecărei persoane, dar şi cheia evoluţiei umane. Din momentul în care omul a învăţat să îşi respecte semenii şi să îi privească ca pe un caracter unic, nu ca pe un simplu individ, atunci au apărut primele familii.
Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii culturilor lumii noastre şi a manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Să avem toleranţă zero faţă de violenţă.
Toleranţa este virtutea omului fără convingeri. Toleranţa presupune valoarea individului, autonomia lui, libertatea alegerii. O societate tolerantă va tinde mai mult spre a fi creativă şi inovativă, deoarece este deschisă faţă de noi descoperiri, adevărului şi noi pătrunderi psihologice, îmbunătăţind astfel experienţa umană. O societate tolerantă este mai potrivită pentru a promova încrederea şi colaborarea reciprocă. Într-o societate tolerantă va fi mai puţină cruzime şi înşelăciune, mai puţin dogmatism şi fanatism.
Trecem timpuri grele acum, toţi considerăm că am face mai multe dacă… dacă… dacă… şi iar dacă… Cred că vor veni timpuri şi mai bune. Pentru aceasta trebuie să fim cu toţii mai toleranţi; aşadar să ne apucăm de treabă!
Bibliografie
1.Gherguţ, A., (2005), „Sinteze de psihopedagogie specială – ghid pentru concursuri şi examene de obținere a gradelor didactice”, Polirom, Iaşi;
2.Vrăşmaş T.,(2001),„Învăţământul integrat şi/sau incluziv”, Aramis, Bucureşti;