Timpul de calitate reprezintă o componentă esențială în relația dintre părinți și copii. El se regăsește în orice moment în care părinții și copiii sunt foarte apropiați sufletește, își spun bucuriile, supărările, așteptările și discută deschis despre ceea ce simt. Copilul, indiferent de vârstă, își dorește să fie ascultat, încurajat, să simtă că îi acorzi încredere și ajutor în caz de nevoie.
„Pentru a-şi exersa abilităţile, de la cele din sfera psihică (ce ţin de reglarea emoţiilor sau de rezolvarea de probleme, de cultivarea răbdării, a negocierii, de stimularea creativităţii), până la cele ce ţin de motricitate, copilul are nevoie de timp petrecut în tandem cu o altă persoană semnificativă pentru el: părinte, bunic, frate, prieten, educator. Iar acest timp petrecut împreună cu copilul este necesar să fie de calitate sau „special”, aşa cum se mai numește în literatura de parenting.”- Oana Calnegru, psiholog.
A te afla doar fizic alături de copilul tău nu înseamnă că petreci timp de calitate cu el. Dacă nu există preocupări comune cu acesta, copilul va simți distanță între el și părinte, este ca și cum ar fi singur în locul respectiv. Iar distanța se va accentua dacă părintele nu răspunde întrebărilor adresate de copil sau, mai grav, îi răspunde într-o manieră respingătoare: ,,Nu ți-am mai spus asta de atâtea ori?”, ,,Nu vezi că nu am timp de tine?”, ,,Te rog să nu mă mai deranjezi!”. Toate acestea sunt percepute de copil ca respingeri iar psihicul lui va avea de suferit. Să petreci timp de calitate cu copilul presupune o implicare deplină în activitatea petrecută cu el, acordându-i atenție exclusivă. Un exemplu de astfel de activitate l-au dat educatoarele fetiței mele, care, înaintea serbării de Crăciun, când fiecare copil avea prezent lângă el măcar un părinte, au propus realizarea unui colaj în echipă copil-părinte. Fiecare echipă a primit planșa suport, lipici, hârtie colorată, forfecuțe, urmând a se realiza un brăduț. Părinții au desenat conturul palmei copilului pe hârtia verde, decupând apoi împreună cât mai multe mânuțe care, lipite pe planșa suport, dădeau naștere unui brăduț ce urma a fi și împodobit. Munca și jocul alături de cei mici au luminat fețele tuturor, iar produsul finit a fost deosebit pentru fiecare echipă în parte, reprezentând rezultatul colaborării copilulul cu părintele. O altă activitate de acest gen ne-a împărtășit-o o colegă învățătoare, ea rugând părinții la una din ședințe să confecționeze acasă, împreună cu copiii, câte un ornament de Crăciun. Cât de fericiți au prezentat apoi elevii, într-o expoziție în clasă, rodul muncii lor în colaborare cu părinții!
Există părinți care sunt foarte mult timp plecați la serviciu iar timpul petrecut cu copiii lor este foarte scurt. Unii fac greșeala de a încerca să compenseze lipsa lor de acasă cu multe cadouri, nefăcând altceva decât să transforme copilul într-unul răsfățat, egoist, nemulțumit. Nimic material nu poate înlocui lipsa unui părinte din viața de zi cu zi a copilului. Așadar, în locul unor atenții materiale, un bun părinte poate citi copilului o poveste înainte de culcare, poate juca cu acesta jocul lui preferat, poate antrena copilul într-o activitate plăcută, chiar și de scurtă durată (facem clătite sau fursecuri împreună, reparăm o mașinuță defectă, asamblăm un LEGO, etc). Discuțiile cu copilul despre cum și-a petrecut ziua respectivă, cum s-a simțit, care au fost realizările lui, ce anume nu i-a plăcut, îi arată acestuia interesul și dragostea pe care i le porți, făcându-l să se simtă important și special. Chiar și atunci când copilul a greșit, părintele nu trebuie să se grăbească cu pedeapsa, ci mai întâi se discută despre situația respectivă iar copilul e ajutat să înțeleagă ce și unde a greșit, repetarea greșelii putând fi astfel evitată. Pedeapsa nu face altceva decât să întărească un comportament problematic.
Pentru a contribui la o dezvoltare armonioasă a propriului copil, este necesară încurajarea lui în a face ceea ce îi place. Fie că este vorba de un sport, de un instrument muzical, de plăcerea de a desena, copilul trebuie încurajat să-și dezvolte cât mai multe abilități. Doar așa copilul își va găsi activitatea care îi place cel mai mult și la care poate să aibă totodată rezultate bune. Copilul trebuie susținut în ceea ce face și ajutat să își găsească punctele forte și să le identifice și depășească pe cele slabe.
Plimbările în aer liber sau mici drumeții sunt un prilej de a petrece timp de calitate cu copilul. Mișcarea în aer liber este benefică atât trupului cât și sufletului, aducând liniște și echilibru. Copilul va fi foarte încântat să alerge și să râdă cu cei dragi, să adune flori, pietricele sau frunze uscate, putând fi astfel alungate gândurile negative posibil acumulate de-a lungul zilei. Orice discuție cu copilul trebuie să fie bazată pe sinceritate și să nu lase impresia că îl critici sau judeci.
Psihologul american Michael Thompson, în cadrul unei conferinţe susținute la Cluj, a spus: „Quality time comes from junk time„, adică timpul de calitate vine atunci când te aştepţi mai puţin.