Modernizarea și dezvoltarea metodologiei didactice reprezintă un proces continuu ce este dictat de schimbările care au loc în societate, cererea crescândă de educație și de formare, exigențele care stau în fața procesului de învățare, dezvoltarea științelor educației și în general a tuturor științelor. Prin caracterul ei dinamic, metodologia didactică rămâne deschisă la cercetări, perfecționare, înnoire, inovație și experimentări. Perfecționarea acesteia vizează următoarele aspecte: asigurarea unui caracter dinamic și deschis al metodelor, diversificarea, amplificarea caracterului formativ, accentuarea caracterului lor practic-aplicativ, reevaluarea metodelor tradiționale, asigurarea relației „metode didactice – mijloace de învățământ”.
Principalele tedințe ale înnoirii și modernizării metodologiei didactice sunt:
– Revigorarea metodelor tradiționale
O direcţie de acţiune în acest sens o constituie revitalizarea și utilizarea în continuare a metodelor tradiționale sau clasice: „nu neapărat tot ce este vechi este și demodat,… nu tot ce este modern și nou este, invariabil, și bun, sau eficient” (I. Cerghit, 2006, p.65)
– Diversificarea/ Înmulțirea metodelor didactice
Pe baza metodelor pe care le stăpânesc, cadrele didactice pot găsi și încerca noi metode de predare adaptate diferitelor situații de instruire.
– Promovarea metodologiei centrate pe elev: metode activ-participative
Amplificarea gradului de participare a elevului în activitatea de învățare prin implicarea acestuia în activități de cercetare, de investigare, prin sporirea efortului în rezolvarea sarcinilor de învățare presupune folosirea metodelor activ- participative. Acestea solicită elevului efort în gândire, imaginație, voință, memorie, ajutându-l să depășească stadiul primirii unor cunoștințe „de-a gata elaborate” și implicându-l în procesul de redescoperire a acestora. Prin utilizarea metodelor activ-participative se dezvoltă structurile intelectuale ale copilului, acesta din urmă fiind scos din ipostaza de obiect al formării și transformat în subiect activ, coparticipant la propria lui formare.
– Promovarea metodologiei centrate pe grup: metode interactive
Metodele interactive promovează învățarea interactivă sau învățarea prin cooperare/ colaborare. Aceasta se bazează pe interschimbul de idei, informații, opinii, experiențe, atitudini, pe interacțiunile sociale stabilite în grupul clasă, în grupuri mici sau în perechi. Prin învățarea interactivă copilul își exersează gândirea, operațiile mintale, poate progresa, își poate dezvolta priceperea de a lucra cu ceilalți în înțelegere și armonie. Învățarea și dezvoltarea capacităților cognitive ar fi rezultatul interacțiunilor interpersonale. Toate metodele interactive stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor elevilor şi formarea de capacităţi ca: spiritul critic constructiv, independenţă în gândire şi acţiune şi în găsirea unor idei creative.
– Promovarea învățării prin descoperire: metode euristice și metode de învățare prin cercetare
Învățarea prin descoperire pune copiii în situația de a rezolva ei înșiși probleme, de a manifesta independență în gândire, de a efectua transferuri de cunoștințe. Metodelor de învățare prin descoperire le este specifică această activitate de căutare, de cercetare, dirijarea din afară fiind minimă. Metodele euristice sunt metode care solicită copilul să folosească informațiile achiziționate în vederea obținerii unor noi informații sau a rezolvării unei probleme. Metodele de învățare prin cercetare pun copilul în situația de cercetător, de participant la explorarea unei situații, la rezolvarea de probleme.
– Utilizarea pe scară largă a metodelor practic-aplicative
Metodele practic-aplicative sunt metode care asociază efortul gândirii cu cel fizic, practic. Prin îmbinarea teoriei cu practica se aprofundează și se consolidează cunoștințe, se dezvoltă inteligența practică, se formează gândirea conceptuală și are loc dezvoltarea fizică. Este necesar ca abilitățile și cunoștințele achiziționate de copii să fie dobândite prin participarea lor efectivă la activitatea din sala de clasă, acțiunea practică și acțiunea cu obiecte fiind surse importante de informații.
– Deschiderea metodologiei la noile tehnologii informaționale și de comunicare
Modul clasic de instruire și învățare se transformă, în sensul că se extinde aria surselor de cunoaștere, se creează noi posibilități de autoinstruire, se creează situații inedite de instruire, se creează un nou mediu de învățare. Inserțiile tehnologice conduc la o combinare a elementelor metodologice moderne cu cele tradiționale. Instruirea asistată de calculator (IAC) are în vedere utilizarea acestui mijloc modern de învățământ în procesul de predare-învăţare. Calculatorul îl ajută pe profesor să predea, pe elev să înveţe, dar nu poate asigura suplinirea integrală a efortului celor doi. Direcţiile de acţiune în acest sens au în vedere dotarea şcolilor cu calculatoare, iniţierea elevilor şi cadrelor didactice în utilizarea calculatorului în procesul de predare-învăţare, proiectarea şi utilizarea în procesul de predare-învăţare a softurilor educaţionale etc.
– Asigurarea relației dinamice dintre metode și mijloace de învățământ
Se pretinde ca activitățile instructive să se desfășoare și în afara clasei, iar în activitățile frontale, cât și în cele de grup și individuale să se integreze mijloace de învățământ adecvate, care să aibă aport în eficientizarea predării-învățării.