Evaluarea are numeroase definiții și vizează numeroase aspecte, pe care îmi propun să le evidențiez în acest studiu. Scopul studiului este de a arăta importanța evaluării inițiale, cu referire și exemple pentru clasa a V-a.
Din punct de vedere didactic evaluarea constă într-o măsurare sau apreciere, cu ajutorul criteriilor, a atingerii obiectivelor sau a gradului de proximitate a unui rezultat școlar în raport cu o normă.
În domeniul școlar termenul de evaluare are sensul de a atribui o notă sau un calificativ unei prestații. Actul evaluativ în școală trebuie realizat în funcție de mai multe tipuri de factori care intervin în desfășurarea acestuia, cum ar fi: factorii generali, factorii umani și însușirile acestora și componentele procesului de instrucție și educație.
Rezultatele care se obțin sunt rezultatul tuturor acestor factori, iar procesele evaluative vizează estimarea contribuției lor în desfășurarea activității didactice.
Evaluarea este un schimb cu dublu sens între cadrul didactic și elev. Din această perspectivă decurge datoria școlii de a informa părintii privind evoluția copiilor lor, ca parteneri ai școlii.
Procesul de evaluare are mai multe caracteristici, dintre care voi menționa următoarele:
- Evaluarea școlară urmărește progresul elevului
- Evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ
- Pentru a evalua corect, profesorul trebuie să fie neutru și obiectiv, pe cât posibil
- A evalua un elev înseamnă a-i transmite inițial informații utile
- Evaluarea trebuie să-l ajute pe elev deoarece o să fie evaluat toată viața
- Evaluarea trebuie să se adreseze unei ființe în devenire, care n-a încheiat procesul de dezvoltare, deci un trebuie să-l sperie pe elev
Având în vedere ca evaluarea este o acțiune complexă trebuie să urmărim atât măsurarea fenomenelor, dar și interpretarea și aprecierea datelor obținute pentru a putea în final să procedăm la adaptarea deciziilor ameliorative.
Ei bine, în practica educațională se disting trei strategii de evaluare: evaluarea inițială, evaluarea sumativă și evaluarea formativă.
Evaluarea inițială sau „răul necesar” este diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în procesul de învățare. Ea se realizează la începutul unui program de instruire și este menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor în acest moment, condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care urmează.
Obiectivele acestei evaluări privesc cunoașterea capacităților generale de învățare ale elevilor, a faptului că aceștia stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesare înțelegerii conținuturilor programului care urmează. Ea se realizează în special prin probe scrise, probe care îndeplinesc o funcție predictivă, indicând condițiile prin care elevii vor putea asimila conținuturile noului program de instruire.
Evaluarea inițială este importantă deoarece este o modalitate de cunoaștere a elevilor nu numai prin prisma nivelului de cunoștințe deținute de aceștia sau abilități pe care le au ci și prin faptul că poți afla, la nivel 0, cum scriu, citesc sau gândesc.
De aceea, tot timpul pun un accent deosebit pe evaluarea inițială la disciplina istorie. Această evaluare o fac printr-un test scris de nivel mediu în care folosesc atât itemi obiectivi cât și itemi subiectivi, pe parcursul a 50 de minute. Tot timpul, folosesc un text istoric cu întrebări ale căror răspunsuri pot fi găsite în text sau pe baza textului.
Testul inițial aplicat elevilor clasei a V-a mi-a arătat întotdeauna în ce proporție elevii pot:
- defini termeni istorici, deci pot stăpâni limbajul;
- lucra cu elemente de cronologie;
- face distincție între arme și unelte și între ocupații;
- citi și înțelege un text istoric;
- realiza propoziții sau fraze cu conținut istoric;
- scrie corect, incorect sau deloc.
Toate aceste elemente mă ajută să creionez o imagine a clasei, pe baza căreia, în viitor, îmi adaptez metodele și strategiile.
Repere bibliografice:
Rozalia Doicescu (coord.) – Ghid de evaluare pentru istorie,ProGnosis, 2001, p.10-11.