EDICT

De câțiva ani, a apărut și în țara noastră un nou curent în educație, „școala de acasă”, pornind din 2016, când a devenit cunoscut datorită alegerii unor vedete de a-şi retrage copilul de la școala publică. Chiar dacă acesta rămâne un fenomen destul de marginal, unii părinți aleg totuși să-și educe copiii la domiciliu, mai ales  odată cu pandemia Covid-19. Există  părinți îngrijorați care ar putea fi tentați să nu-și  trimită copiii la școală. Unii se tem pentru sănătatea lor sau a celor dragi, alții doresc pur și simplu să ofere o anumită stabilitate copiilor lor, pentru că nu știm ce ne rezervă următoarele luni și nu putem şti cât timp va dura până când şcolile îşi vor relua activitatea normală.

Homeschooling-ul este activitatea de educare a copilului de către părinți sau tutori profesioniști (meditatori), în locul unei educații standard în școală.  La fel ca în orice mediu educațional, există atât avantaje, cât și dezavantaje de luat în considerare atunci când decideți dacă educația la domiciliu este cea mai bună opțiune educațională pentru copilul dumneavoastră. În acest studiu, vor fi analizate avantajele și dezavantajele fiecăruia,  beneficiile școlii la domiciliu,  avertismente și considerații care trebuie să fie avute în vedere, dar și modul de funcționare al educației la domiciliu.

Statele europene în care „școala acasă” este permisă prin lege sunt Franța, Austria, Marea Britanie, Slovenia, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Ucraina, Lituania, Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Cehia, Portugalia, Rusia, Elveția, Polonia, dar gradul de control al statului este foarte variat de la un stat la altul.  În Europa, începând cu anii 1970, educația la domiciliu a fost privită ca o opțiune alternativă de educație. Cu toate acestea, popularitatea sa a crescut în ultimii ani, cu atât mai mult începând cu 2020 și pandemia de Coronavirus. În anul 2016, în SUA existau peste 2,3 milioane de copii de vârstă școlară care făceau cursuri la domiciliu . În Canada, numărul oficial al copiilor școliți la domiciliu este de 10.000, iar cel neoficial se estimează în jurul valorii de 20.000. Este dificil, însă, să se știe numărul exact, deoarece unele state nu solicită părinților să înregistreze educația la domiciliu la o agenție publică. Statisticile arată că educația la domiciliu crește cu 7-15% în fiecare an. Statele care oferă un învățământ de calitate nu au la fel de mulți elevi educați acasă ca cele care nu au un sistem performant.

În Romania, totul este mai complicat, pentru că nu există cadrul legal care să permită homeschooling-ul, deși încercări au existat, deci cei care aleg această formă de educație trebuie să știe că o fac în afara legii. Conform Asociației pentru Homeschooling România, în septembrie 2016 existau aproximativ 200 de familii din România au ales sistemul „homeschool” pentru educația copiilor lor, însă se estimează că numărul real este mult mai mare. Articolul 173 din Legea Educației prevede: „(1) Potrivit prevederilor legale părintele, tutorele sau susținătorul legal are obligația de a asigura frecvența școlară a elevului în învățământul obligatoriu și de a lua măsuri pentru școlarizarea elevului, până la finalizarea studiilor. (2) Părintele, tutorele sau susținătorul legal care nu asigură școlarizarea elevului, în perioada învățământului obligatoriu, poate fi sancționat, conform legislației în vigoare, cu amendă cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei ori este obligat să presteze muncă în folosul comunității.” Potrivit articolului 380, Legea Educației, „(1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.” Un alt articol din Legea Educaţiei spune că în mod excepțional, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învățământ la domiciliu. Ca o observație interesantă, este mai puțin cunoscut faptul că scriitorul Tudor Arghezi a fost adeptul educației acasă, el neînscriindu-și cei doi copii, Mitzura și Baruțu, la școală.

Motivele pentru care anumiți părinți aleg școala de acasă sunt diverse, dintre care unele sunt:

• Un mediu de învățare sigur
• Capacitatea de a satisface nevoile individuale ale copilului/ copiilor lor
• Dorința de a insufla filozofii religioase, culturale sau educaționale
• Nemulțumirea față de educația pe care o primesc copiii lor în școlile publice.

Susținătorii școlii la domiciliu citează statistici, cum ar fi rezultatele unui studiu realizat de Institutul Național de Cercetare a Educației la Domiciliu din Franța care a comparat scorurile medii la testele standardizate ale copiilor educați acasă și ale copiilor educați public. Elevii de acasă au avut un scor mediu în urma testării de 87%, în timp ce scorurile elevilor educați din public au fost de 50%.

Flexibilitate. Învățarea poate continua atunci când un părinte sau un copil este bolnav – cu un program modificat, dacă este necesar. Părinții pot transforma experiențele de zi cu zi, cum ar fi cumpărăturile și pregătirea mâncării, în activități educaționale. Familiile pot planifica oricând ocazii speciale, pauze și vacanțe, evitând orele și anotimpurile de vârf și petrecând mai mult timp în familie.

Predare individualizată

• Părinții pot, dacă doresc, să combine subiecte care nu sunt specifice vârstei, precum istoria, cu arta și literatura din perioada istorică studiată (teme integrate).
• Învățarea poate fi adaptată la interesele, abilitățile și stilul de învățare al unui copil care progresează rapid sau mai lent, după cum este necesar.
• Educația la domiciliu oferă posibilitatea de a oferi lecții private unui copil în domeniile în care are nevoie de ajutor specializat.

Controlul conținutului. Dacă un părinte are principii religioase sau morale pe care dorește să le insufle, programul ales poate face acest lucru. De asemenea, părinții pot evita subiecte despre care cred că elevul nu este suficient de matur pentru a le aborda.

Disponibilitatea materialelor și suportului

• Pe măsură ce școala la domiciliu a crescut în popularitate, cantitatea de resurse și materiale a explodat (aplicații, platforme, lecții video, filme educative etc).
• Există  rețele sociale care oferă cursuri, activități extrașcolare, cursuri online și excursii sau tabere unde copiii se pot înscrie.

Alte beneficii

• Taxele de școlarizare la domiciliu pot fi minime, un program de absolvire a unui an întreg costând de obicei mai puțin de o lună de școlarizare la o școală privată. Dacă se utilizează materiale online gratuite, educația la domiciliu se poate face pentru foarte puțini bani.
• Cu instrucțiuni individuale, progresul elevului educat la domiciliu se poate evalua  relativ repede și nu este nevoie de „teme”.
• Copiii educați la domiciliu pot petrece timpul într-un mediu sigur și controlat.

Chiar dacă educația la domiciliu a devenit mai răspândită, un părinte care alege educația la domiciliu poate primi critici de la familie și / sau prieteni, fiind supus la o presiune socială, deoarece acesta scoate copilul din mediul social real, protejându-l excesiv și privându-l de apartenența la un grup apropiat ca vârstă și interese.

Există câteva considerații de luat în serios, înainte ca părinții să ia decizia de a continua școala la domiciliu, acestea fiind că nu toți copiii pot beneficia de această opțiune educațională și nu toți părinții pot sau vor să petreacă timpul necesar cu ei.

Pot fi enumerate și o serie de dezavantaje ale homeschooling:

• Poate fi dificil să vă concentrați asupra sarcinii dvs. și să atingeți obiectivele educaționale în timp util. Profesorul-părinte ar trebui să-și stabilească obiective și / sau un program clar care să fie respectat, pentru a se asigura că sarcinile sunt finalizate.
• Este important să desemnați o zonă pentru educația la domiciliu. Veți avea nevoie de un loc pentru cărți și materiale, un loc liniștit de citit și un computer doar cu această destinație, dacă alegeți să învățați online.
• Evitarea „urmăririi” copilului poate fi dificilă. Nu vorbim despre urmărirea progresului educațional, ci să vă urmăriți copilul pentru a vă asigura că face exerciții la matematică pe computer, și nu vizionează videoclipuri pe YouTube.
• Părinții trebuie să-și amintească nu numai să răspundă preferințelor și punctelor forte ale copilului lor, ci și să abordeze punctele slabe. Copilul dvs. poate rezista să învețe unele subiecte, altele îi fac plăcere, dar trebuie să vă amintiți că, deși de exemplu matematica este inițial dificilă, ea trebuie învățată, chiar dacă rezultă lacrimi și răbufniri.
• Educația la domiciliu este o mare responsabilitate, deoarece părinții sunt responsabili pentru educația copiilor lor. Una dintre provocările cu care se confruntă mulți părinți deveniți educatori la domiciliu este să se întrebe dacă fac suficient pentru educația copiilor lor. Acest lucru poate fi evitat concentrându-se pe succese și nu comparându-i cu ceilalți.
• Părinții trebuie să fie pregătiți să petreacă mult timp cu copilul lor, ceea ce poate fi dificil și tensionant în relații, mai ales în anii adolescenței.
• Școala la domiciliu necesită adesea timp cu planificarea, organizarea, participarea la activități exterioare și ținerea pasului cu munca de zi cu zi. Este un angajament care trebuie luat în serios pentru a avea succes.
• Constrângerile financiare intră în joc atunci când un părinte trebuie să fie profesor cu normă întreagă și să renunțe la propria carieră.

Părinții care și-au asumat educația la domiciliu ar trebui să găsească activități oferite de obicei de educația publică, cum ar fi sportul și artele. Majoritatea comunităților au centre de recreere care oferă cursuri de sporturi diferite, teatrele locale și muzeele de artă oferă programe de artă plastică, școli sau cursuri de muzică.

Un aspect important este să luați în considerare modul în care predarea acasă va afecta viitorul academic și profesional al copilului. Deoarece copiii școlari la domiciliu excelează de obicei la testele standardizate, admiterea la colegii și universități nu este o problemă, deși procedurile legale pot fi dificile, în special în România.

Cel mai bun mod de a decide dacă școlarizarea la domiciliu este o opțiune viabilă pentru părinți și copii este luarea în considerare în mod obiectiv a avantajelor și dezavantajelor care se aplică fiecărei familiei. De asemenea, ar trebui analizate beneficiile pentru fiecare copil. Dacă un copil este supus bullying-ului, este un copil care cedează presiunii colegilor sau are un handicap fizic sau de învățare care nu este abordat în mod adecvat în cadrul școlilor publice, atunci probabil că școala la domiciliu îi va fi benefică. Nu există o decizie corectă sau greșită în această privință. În schimb, dacă elevul primește o educație de calitate într-o școală publică sau privată, nu există niciun motiv pentru a face această schimbare, mai ales având în vedere faptul că microclimatul dintr-o clasă sau dintr-o școală dezvoltă la copil abilități de relaționare socială care vor fi necesare mai târziu, în viața reală. Oricum ar fi, responsabilitatea părintelui este de a asigura cea mai bună educație posibilă pentru copilul său.