În învățământul modern, strategiile didactice interactive sunt mult folosite, deoarece au un pronunţat caracter activ-participativ din partea elevilor, dezvoltând abilităţile de cooperare şi eficientizând comunicarea. Pentru a fi atinse finalităţile educaţionale se impune îmbinarea activităţilor individuale cu cele desfăşurate pe grupe, precum şi susţinerea învăţării prin cooperare, corelată cu învăţarea prin competiţie constructivă interindividuală şi intra/intergrupală.
Se consideră că învăţarea în grup dezvoltă capacitatea de decizie şi de iniţiativă, imprimând o notă mai personală activităţilor elevilor, şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai activă. Printre avantajele interacţiunii la nivelul grupului se pot menţiona: efectele pozitive în planul dezvoltării cognitive şi sociale a personalităţii; stimularea şi dezvoltarea capacităţii cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală); reducerea timpului de soluţionare a problemelor; reducerea blocajului emoţional al creativităţii.
Acest tip de abordare a învăţării preconizează o metodologie bazată pe acţiune, operatorie, promovând metodele interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi ale creativităţii, toate în scopul formării unui om apt a de adapta şi a se afirma în societatea aflată în continuă schimbare şi evoluţie.
Problematizarea este una dintre metodele cele mai utile prin potenţialul euristic şi activizator, deoarece îi pune pe elevi în faţa unor dificultăţi create în mod deliberat, în depăşirea cărora, elevul învaţă ceva nou prin propriul efort. Prin crearea de către profesor a unor situaţii – problemă, elevii învaţă prin descoperire. Această metodă presupune trei etape succesive:
a. Etapa declanşatoare, când profesorul sau elevii prezintă situaţia – problemă. Elevii dau soluţii, dintre care este ales răspunsul corect;
b. Etapa tensională, apărută între solicitare şi cunoştinţele anterioare ale elevilor;
c. Etapă rezolutivă, când se argumentează răspunsul considerat bun.
Învăţarea prin descoperire este o metodă apropiată de problematizare, de factură euristică, ce constă în crearea condiţiilor de reactualizare a experienţei şi a capacităţii individuale, cu scopul soluţionării unor situaţii-problemă. În funcţie de relaţiile ce se stabilesc între profesor şi elevi, învăţarea prin descoperire poate fi:
- independentă, când profesorul propune situaţia-problemă, supraveghează şi controlează activitatea, elevii lucrând individual şi realizând analiza ipotezelor, a căilor de rezolvare şi a soluţiilor;
- dirijată, când profesorul conduce activitatea prin sugestii, repere, informaţii şi întrebări ajutătoare.
În funcţie de relaţia ce se stabileşte între cunoştinţele anterioare şi cele pe care trebuie să le descopere elevii, învăţarea prin descoperire poate fi: a. inductivă, când se porneşte de la particular spre general; b. deductivă, când de la general se trec la fapte particulare.
Metoda jocului didactic se încadrează în grupa metodelor de simulare, desemnând o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, spontană şi urmărită prin ea însăşi, fără utilitate imediată, generatoare de distracţie, de plăcere şi de reconfortare.
-Caută-i perechea!–Clasa împărţită în grupe egale primeşte bilete pe care sunt scrise elemente ce trebuie asociate. Într-un timp scurt, fiecare trebuie să îşi găsească perechea şi să o noteze pe foaia pe care o va ataşa pe flip-chart.
-Puzzle este un joc în care sunt captaţi elevii cu o capaictae mai lentă de reacţie. Se dau cuvinte aşezate în ordine aleatorie, iar aceştia trebuie să le poziţioneze respectând topica limbii române. Variante: a) pe fişe; b) pe cartonaşe, c) pe caiete.
-Uneşte! este un joc în care sunt dinamizaţi elevii mai puţin creativi. Aceştia trebuie să unească, trăgând săgeţi, structuri din coloane alăturate.
-Caută greşeala! este un joc ce stimulează atenţia şi capacitatea de a reacţiona într-un timp cât mai scurt, dar şi de a dezvolta exprimarea elevului în argumentarea alegerii făcute. Variante: a) se dă un text în care sunt strecurate greşeli, pe care elevii le vor depista şi vor argumenta alegerea făcută; b) un elev citeşte compunerea, tema, iar ceilalţi sunt atenţi să descopere greşelile.
Metoda turneului pe echipe presupune un timp mai îndelungat. Elevii vor lucra pe grupuri stabilite. Înainte de concurs, fiecare membru al unui grup va intra într-un alt grup omogen. În timpul concursului, fiecare participant primeşte un punctaj cu care va reveni în grupul iniţial, va preda puctajul, care va fi însumat. Echipa câştigătoare se stabileşte în funcţie de punctajul adus de membrii care au fost în turneu.
Tehnica Gândiţi / Lucraţi în perechi/ Comunicaţi presupune o activitate de învăţate prin colaborare. Paşi: a. elevii formează perechi: într-un timp dat, fiecare elev din fiecare echipă rezolvă individual sarcinile date; b. după ce au terminat de scris, cei doi parteneri îşi citesc răspunsurile şi cad de acord asupra răspunsului comun; c. un elev din fiecare echipă citeşte răsunsurile alese de ei . Ceilalţi intervin, dacă sunt greşeli, sau îşi corectează răspunsurile.
Tehnica Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat reprezintă o modalitate de conştientizare a ceea ce elevii ştiu sau cred că ştiu privitor la o noţiune, dar şi ceea ce nu ştiu şi ar dori să ştie/ să înveţe. Paşi: – faza de evocare: a. pe baza unui test, elevii invetariază noţiunile pe care consideră că le deţin cu privire la elementul studiat. Le notează la rubrica Ştiu; b. la rubrica Vreau să ştiu notează noţiunile pe care nu le stăpânesc şi ar dori să le reia. Tot acolo notează şi ce ar mai dori să ştie; c. prin metode (conversaţia, exerciţiul, explicaţia, descoperirea, analiza gramaticală) şi tehnici adecvate, subiecţii învaţă noile cunoştinţe şi la sfârşitul orei, în urma evaluării, notează ceea ce au asimilat nou la Am învăţat. Cubul este o metodă folosită în activitatea de predare, sub mai multe variante. Elevii vor lucra în perechi sau în grupuri restrânse. Varianta I: Cubul de dimensiuni mai mari are pe fiecare faţă câte o instrucţiune: 1. Asociază…, 2. Compară…, 3. Analizează…, 4. Transformă…, 5. Argumentează…, 6. Creează… Elevii îndeplinesc sarcinile ce le-au revenit în funcţie de rostogolirea cubului. Varianta a II-a. Se prezintă pe flip-chart un text cu şase cerinţe:1. Subliniază..,2. Analizează…,3. Ortografiază…, 4. Transformă…, 5. Explică…,6. Redactează…. Se solicită elevilor să participe la rezolvarea cerinţelor. Elevii lucrează individual şapte minute. Cubul va avea câte un verb din cerinţe pe fiecare faţă. Un elev aruncă cubul şi alege cerinţa scrisă deasupra, rezolvând-o. Următoarea cerinţă va fi rezolvată la fel de un alt elev. Varianta a III-a. Pe fiecare faţă a cubului apare una dintre cerinţe: descrie, compară, analizează, asociază, aplică., argumentează.
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de elevi sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Diagrama Venn sau Bula dublă este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc. Ea este reprezentată grafic din două cercuri mari în care se aşază câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică asemănările, iar în cercurile exterioare se evidenţiază caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau deosebirile.
Bibliografie:
Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică., Bucureşti, 1997.
Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanţa, Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008.
Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
Oprea, Crenguţa-Lăcramioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2009.
Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Editura Ovi-art, Botoşani, 2004.