Învăţarea colaborativă este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţe în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual.
Principiile învăţării colaborative: egalitarist; antiierarhic şi antiautoritar; toleranţă faţă de opiniile celuilalt; fără etichete.
Avantaje ale cooperării: Copiii sunt apreciaţi pozitiv şi ajung să aibă rezultate bune în condiţiile în care şi ceilalţi membri ai grupului au aceleşi rezultate; Se fondează o varietate largă de forme de interacţiune (învăţarea în cuplu, în grupuri eterogene, etc.), care facilitează apariţia sentimentelor de acceptare şi simpatie; Instaurează în grup buna înţelegere, armonia; Determină creşterea stimei de sine, reducerea anxietăţii;
Metode, strategii și tehnici care promovează învățarea colaborativă:
1. Mai multe minţi la un loc:
- Copiii formează grupuri de trei sau patru. În grupurile mici, se numără de la 1 la 3 sau 4. Educatoarea adresează o întrebare sau prezintă o problemă.
- Copiii se gândesc singuri la soluţie, discută apoi problema in grup.
- Educatoarea anunţă apoi un număr şi toţi copiii care au acel număr raportează ce s-a discutat în grupul lor.
2. Turul galeriei:
- Copiii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri. Pentru fiecare grup se distribuie materiale de lucru.
- Educatoarea prezintă grupurilor de copii problema pe care trebuie să o soluţioneze. Se precizează de asemenea, faptul că unul dintre membrii fiecărui grup va avea rolul de ghid.
- Copiii interacţionează în cadrul migrogrupului pentru a realiza sarcina propusă.
- Fiecare grup îşi afişează produsul, la fel ca într-o galerie de artă. Copiii care au rolul de ghid se vor plasa în locul unde este expus produsul grupului din care fac parte.
- Membrii grupurilor vizitează galeria, examinează fiecare produs, adresează întrebări de clarificare ţi pot face comentarii, pot completa ideile sau pot propune alte soluţii.
- Fiecare grup îşi reexaminează propriile produse, prin comparaţie cu celelalte, valorificând comentariile vizitatorilor.
3. Pătratele divizate:
- Facilitează cooperarea în grup pentru rezolvarea unei probleme reprezentată prin figuri geometrice ilustrate.
- Se formează grupe de câte 6 copii
- 5 copii cooperează pentru realizarea sarcinii, unul este observatorul.
- Grupurile de 5 copii reconstituie pătratele ilustrate respectând regulile jocului.
- Observatorul din fiecare grup observă comportamentul grupului şi îi reţine: pe cei danici, pe cei care nu colaborează, pe cei individualişti, pe trişori, pe cei care colaborează.
- La final, se analizează activitatea grupurilor de către observatori care comunică cele constatate.
4. Co-op co-op:
- Formarea grupurilor de lucru
- Se precizează sarcinile de lucru: se împarte sarcina în cadrul grupului pe fiecare membru al grupului; fiecare copil realizează sarcina de lucru individual.
- Fiecare membru trebuie să realizeze un produs aducând grupului o contribuţie unică; copiii prezintă grupului sarcina realizată, ceilalţi membrii aduc îmbunătăţiri şi o finalizează; grupul pregăteşte prezentarea sarcinii realizate.
- Grupurile îşi prezintă pe rând realizarea sarcinii de lucru; copiii grupei analizează activitate fiecărui grup şi reflectă experienţele dobândite
5. Schimbă perechea:
- Facilitează rezolvarea sarcinii de lucru in pereche;
- Se imparte grupa in două cercuri concentrice ( un grup in
- interior celălalt in exterior ), se împart copiilor 2 feluri de simboluri;
- Copiii lucreaza in perechi, la un semnal dat schimbă perechea (Se analizează ideile perechilor, realizarea sarcinii de lucru)
Bibliografie
1. FLUERAŞ, V. (2005) – Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
2. BERNAT, S.E. (2003) – Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
3. PERETTI, A.; LEGRAND, J-A.; BONIFACE, J. (2001) – Tehnici de comunicare, Polirom, Iaşi;
4. GLAVA, A., GLAVA, C. (2002) – Introducere în pedagogia preşcolară, Dacia, Seria Dacia Educaţional, Cluj-Napoca
5. STEELE, J., MEREDITH, K. Şi TEMPLE, C. (1998) – Învăţarea prin cooperare, Ghidul nr. V, Proiectul „Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice”;
6. TEMPLE, C. (2001) – Gândirea critică în abordare transcurriculară, Open Society Institute – New York, Proiectul RWCT.