De-a lungul carierei mele didactice, am observat cum interesul pentru lectură scade încet, elevii claselor primare fiind atrași tot mai mult de internet și televizor. Părinții sunt tot mai ocupați și nici ei nu au timp sau nu sunt interesați să citească.
Pentru a organiza un climat cât mai atractiv, am organizat un spațiu adecvat pentru lectură pentru că școala noastră avea spațiul necesar desfășurării acestui tip de proiect și am implicat elevii și părinții în amenajarea lui.
Spațiul destinat bibliotecii a fost dotat cu un mobilier personalizat, al cărui model l-am realizat împreună cu elevii, având aspectul unui peisaj din satul nostru, în centru fiind școala noastră- o școală ca o casă (așa arată școala noastră), am realizat un corp de bibliotecă în forma Castelului Bran (pentru că școala noastră se află în zona Bran), unul în formă de soare, două sub formă de nori și două în formă de munți, toate cu rafturi pentru cărți. Tâmplarul din sat a fost încântat de realizarea acestui proiect și a fost motivat să participe la înfăptuirea unui spațiu destinat lecturii elevilor școlii.
Pentru că școala avea nevoie de cărți noi, colorate și de interes pentru copii, am implicat comunitatea locală într-o acțiune de strângere de cărți, pentru ca elevii școlii să beneficieze de un fond de carte consistent, pe gustul fiecărui elev.
Elevul trebuie să știe că doar cartea îi poate fi un prieten devotat, care îl învață multe și îi îmbogățește sufletul, imaginația, creativitatea, limbajul și îi dezvoltă inteligența. Am insistat ca lectura să fie conștientă, solicitând elevilor să realizeze scurte fișe de lectură sau desene inspirate din conținutul lecturii. Elevii au fost motivați să realizeze lanțuri din hârtie colorată, fiecărei zale corespunzându-i titlul unei lecturi. Sigur că ei au fost încântați să se întreacă în citit, ca să confecționeze lanțul cel mai lung, cu cât mai multe zale. Astfel am realizat o treabă serioasă prin … joc. Și elevii au simțit plăcerea lecturii și s-au bucurat de cărțile noii biblioteci.
Am încercat să formez rutine, așa că în fiecare zi, în pauza de la ora 10.50 am deschis biblioteca pentru micii cititori, pentru 15 minute, timp în care ei și-au putut alege cărțile preferate și le-am notat în Registrul Bibliotecii.
Am organizat o ”excursie de lectură”, pentru a le demonstra copiilor că pot citi oriunde. Ne-am oprit să lecturăm la o căsuță cu cerdac, pe un deal, sub un copac. Pentru că la sat, copiii sunt implicați în diferite activități specifice, le-am arătat că și atunci când păzesc oile la păscut pot citi.
Elevii au învățat să aprecieze literatura română și universală, istoria, geografia, științele (citind enciclopediile Disney), artele, limbile străine, dorind aprofundarea acestora. Achiziționarea de cărți de poezii, povești, enciclopedii, atlase, colecții de reviste educative, puzzle cu povești, etc., au motivat elevii să descopere noi titluri iar limbajul lor s-a îmbogățit considerabil. Au aflat ”cuvinte și expresii noi”, proverbe, zicători, ghicitori și și-au recomandat unii altora cărțile citite, pe care le-au considerat interesante. Preșcolarii, elevii clasei pregătitoare și elevii clasei I și-au implicat părinții să le citească acasă. Tot ei au exersat cititul, fiind motivați de ilustrațiile atractive ale cărților și pentru a afla ”ce a urmat”în povestea nefinalizată.
Printre obiectivele pe care le-am avut au fost și îmbogățirea experiențelor de învățare, dezvoltarea respectului față de carte, dezvoltarea deprinderilor de a lucra în echipă. Fișele de lectură în echipă, sub formă de proiecte (tip castel/ rachetă/ copac/ sandwich etc.), au fost cele mai incitante, copiii lucrând în grup pentru a descoperi împreună detalii din anumite lecturi.
Rolul învățătorului nu este doar de a fi un transmițător de cunoștințe. El trebuie să îi învețe pe elevi cum să învețe, cum să își selecteze informațiile, cum să lucreze individual și în echipă și ce lucruri minunate pot obține, cât de important este să stăpânești niște cunoștințe, să știi să te exprimi corect oral și în scris în limba maternă .
Am stimulat lectura în rândul elevilor prin organizarea de concursuri de lectură, prin acordarea de diplome și premii, cu implicarea părinților și a unor sponsori care au dorit să trimită …o carte la munte!
Recomand cu drag acest tip de proiect, pentru că am văzut roadele lui dezvoltându-se în fiecare zi.
CARTEA ESTE O FEREASTRĂ SPRE LUMINĂ!