Ponocrates a fost un profesor model al vremii sale, care purta în suflet și în minte ideile pedagogice ale lui Erasmus. Scopul educației pe care Ponocrates o realiza cu învățăceii lui era acela de a forma omul enciclopedic, erudit, inteligent și cu bun simț. Învățăcelul lui Ponocrates, pe lângă faptul că era învățat să prețuiască ordinea și curățenia, era și foarte dezvoltat din punct de vedere intelectual – „un munte de știință”.
Această educație pe care Ponocrates o realiza urma un plan de învățământ, care cuprindea diferite limbi străine, științe ale naturii, arhitectură, muzică, astronomie, știință politică etc. Toate aceste discipline erau bine organizate, astfel încât învățăcelul urma un orar anume.
Înainte de a se ocupa de educația lui Gargantua, Ponocrates a ales să i se șteargă acestuia din memorie tot ceea ce învățase de la foștii lui dascăli. Astfel că, Gargantua, sub îndrumarea lui Ponocrates, s-a dedicat demn învățăturii.
Lectura cărților din diferite domenii era o activitate nelipsită din orarul zilnic. După citirea cărților despre diferite științe, Ponocrates venea să-i amintească învățăcelului pildele cele învățate. Tot timpul, după fiecare activitate, Ponocrates și Gargantua discutau despre ce văzuse și ce citise în ziua respectivă.
În stilul său de predare, Ponocrates se ocupa și de educația fizică a învățăceilor lui. El voia să alterneze, oarecum, efortul intelectual cu cel fizic. Astfel că, după ce citeau și învățau lucruri noi și repetau cele învățate, bineînțeles, mergeau la plimbare, la iarbă verde, unde se jucau cu mingea, făcând tot felul de mișcări, astfel încât să-și învioreze trupurile.
Ponocrates avea grijă ca învățăcelul lui să descopere și arta călăriei și mânuirea armelor. Astfel că Gargantua mergea să călărească – avea diferite sarcini zilnic: sărea peste șanțuri, călărea fără scări, se rotea în cerc etc. Și în toată această artă a călăriei, Gargantua învăța să mânuiască armele: își așeza bine sulița puternică și ascuțită, astfel încât era pregătit să străpungă orice îi ieșea în cale.
De asemenea, tot ce învăța Gargantua din cărți, Ponocrates îl punea să aplice. În timpul unei mese, discutau despre ce conține și de unde provine fiecare fel de mâncare: pâinea, vinul, sarea, fructele, peștele etc. Și astfel că Gargantua citea și afla zilnic lucruri noi din diferite domenii ale cunoașterii. Însă, de menționat este faptul că, după fiecare activitate, înainte de a se încheia ziua, Ponocrates recapitula cu învățăcelul său cunoștințele asimilate.
Și, cum am amintit mai sus, pentru că Ponocrates alterna efortul intelectual cu cel fizic, îi pregătea învățăcelului și o plimbare în afara orașului, dar tot cu scopul de a educa, de a-l învăța lucruri noi.
Așadar, tânărul Gargantua, îndrumat de dascălul său Ponocrates, s-a ales cu multe învățăminte, ceea ce l-a transformat într-un tânăr ce duce după el „un munte de știință”, adică știe orice din toate. Astfel că, Ponocrates, prin stilul său de predare, deși puțin complex, voia doar să formeze un om enciclopedic.