Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere. În societatea informaţională pe care omenirea o traversează, ştiinţa şi tehnologia se constituie în continuare ca o pârghie majoră a progresului uman.
Tot ceea ce ne înconjoară este obţinut cu ajutorul tehnologiei. Aceasta este prezentă în orice domeniu,de la tradiţional la modern,de la obiectele simple la proiectele multimedia şi TIC sau tehnologia didactică. Omul nu este doar creatorul tehnologiei, ci si utilizatorul ei; omul devine dependent de tehnologie şi e format de ea. Schimbările, impactul cu mediul natural sau social, trecerea la înalta tehnologie, reclamă o educaţie şi o mentalitate tehnologică nouă ce se bazează pe creativitate.
Dezvoltarea gândirii ştiinţifice şi realizarea legăturilor interdisciplinare devin actuale şi trebuie să reprezinte preocupări majore ale învăţământului deoarece „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”, iar învăţământul modern trebuie să pună accentul pe deprinderea metodelor de gândire şi lucru.
Interdisciplinaritatea nu trebuie concepută numai în sensul integrării cunoştinţelor ci şi în sensul de mod de gândire şi acţiune. Perspectiva interdisciplinară, constă în esenţă, în a organiza învăţământul în aşa fel încât să furnizeze elevilor ocazia de a se familiariza cu principii generale sau orientate în contexte cât mai variate posibil. Sub raportul modului elaborării sau al purtătorului, interdisciplinaritatea poate fi:
- centrată pe cultura bogată şi pluridisciplinară a unui profesor; acesta îşi asumă singur răspunderea incursiunilor şi transferurilor posibile; mulţi dintre aceştia găsesc un câmp de manifestare în cadrul cercurilor,
- realizată în echipe de profesori cu specialităţi deferite şi vizând fie un grup de discipline predate la aceeaşi clasă, fie aceleaşi discipline urmărite atât în dimensiunea orizontală cât şi în cea verticală.
Promovarea interdisciplinarităţii, în condiţiile unui învăţământ conceput pe discipline şi realizat de profesori cu pregătire monodisciplinară, reprezintă un exerciţiu dificil dar foarte util. Soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală, nici învăţământul pe materii conceput tradiţional, ci o combinare între aceste formule.
Pentru a realiza legături interdisciplinare şi pentru a evita supraîncărcarea elevilor am optat pentru: proiecte realizate pe grupe de elevi, coordonate de echipe de profesori, educaţie tehnologică – fizică , educaţie tehnologică – chimie, educaţie tehnologică – biologie , temele fiind comune: Curentul electric; Metale; Sticla ; Alimente de origine vegetală și animală.
Proiectul este o probă de evaluare sumativă, care vizează măsurarea unui număr mai mare de capacităţi ale elevului. Elevilor li s-a prezentat un plan orientativ al lucrării şi au fost impuse unele elemente ca:
• Scurte referate ce conţin expuneri ale elementelor teoretice,
• Desene, fotografii, grafice, scheme,
• Fişe de documentare independentă,
• Fişe biografice,
• Au fost propuse elevilor atât obiective specifice fizicii,chimiei ,biologiei cât şi obiective specifice educaţiei tehnologice.
Prin realizarea proiectelor, se urmărește :
• să se conştientizeze impactul pe care ştiinţa şi tehnologia îl au asupra mediului natural şi social,
• să se stabilească strategii, direcţii de acţiune, tipuri de activităţi care să ducă la o educaţie şi o mentalitate tehnologică nouă,
• să dezvoltarea abilităţile de inovaţie necesare metodologiilor şi strategiilor de predare/învăţare noi, bazate pe metode de învăţare activă precum: rezolvarea în mod creativ a problemelor, învăţarea prin descoperire, învăţarea prin practică, învăţarea prin experimentare, gândirea critică şi creativitatea.
Învăţarea pe bază de TIC poate sta în mod eficient la baza acestor noi metodologii. Obiectivele proiectului:
• întărirea motivaţiei elevilor pentru studiul ştiinţei şi tehnologiei, în vederea alegerii viitoarei profesii,
• înţelegerea dezvoltării tehnologiei şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi societăţii,
• utilizarea creativă a instrumentelor tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor pentru realizarea unor aplicaţii ,
• valorificarea termenilor de specialitate în comunicare,
• dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs.
Beneficiari direcţi : elevi, cadre didactice și indirecţi: comunitatea.
Rezultatele estimate:
• oferă posibilitatea unor conexiuni inter- şi transdisciplinare,
• utilizarea tehnologiilor contemporane pentru creşterea calităţii vieţii private şi publice,
• oferă posibilitatea de a răspunde la cât mai multe probleme din cele mai variate domenii; utilizarea cunoştinţelor tehnice şi tehnologice reprezintă un avantaj pentru orice tânăr în dialogul său cu societatea contemporană.
• implementarea predării în echipă, a învăţării în echipă şi a altor metode de lucru bazate pe colaborare, pentru a consolida predarea de competenţe transversale precum: competenţa de a învăţa să înveţi, competenţele sociale şi civice, spiritul de iniţiativă şi antreprenorial şi sensibilitatea culturala si expresia artistica.
Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, utilizată corect, contribuie la calitatea în educaţie precum şi la eliminarea distanţelor într-o nouă Europă, o societate bazată pe cunoaştere. Să nu uităm, cum spunea L. Lefebre, că un copil care studiază mediul „devine, rând pe rând, naturalist, meteorolog, fizician, geograf, istoric, matematician, critic literar, desenator etc. Dacă vrea să reproducă aspectele acestui mediu, devine, rând pe rând, scriitor, inginer, desenator, muzician, sculptor, etc. Studiul mediului nu este niciodată istorie pură, botanică pură, instrucţie civică pură, istorie literară pură, etc. El este un ansamblu format din toate aceste discipline.”
Sper că am adus câteva argumente în sprijinul orientării activităţii didactice în scopul formării şi dezvoltării gândirii ştiinţifice a elevilor în strânsă legătură cu abordarea interdisciplinară.
Bibliografie:
– Munteanu, Anca – Incursiune în creatologie, Editura „Augusta”, Timişoara, 1999
– Văideanu, George – Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura politică, Bucureşti, 1988
– L.D`Hainaut – Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.