EDICT

Sfinţii au fost şi sunt pentru noi modele de viaţă, pe care suntem îndemnaţi să le urmăm dacă vrem să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu, să atingem desăvârşirea, sfinţenia. Prin ei ni s-a deschis calea spre Dumnezeu.„Sfințenia nu este o virtute a omului, ci este un dar al Duhului Sfânt, la care toți suntem chemați” spune Ierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos. Virtutea este un rod al conlucrării omului cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Suntem chemaţi să creştem în virtute prin efort personal până la treapta cea mai înaltă, iubirea.

Domnul Hristos ne iubeşte atât de mult încât ni se dă ca dar spre mântuirea noastră, împărtăşindu-ni-se întreg în Sfânta Euharistie. Prin sfinţenie, ne împărtăşim cu Dumnezeu în sânul slăvitului Trup al lui Hristos, Biserica.

Oare este posibil de atins această desăvârşire spre care ar trebui să tindem cu toţii, de la mic la mare? Cu siguranţă că se poate, căci sfinţii, care şi ei au fost oameni ca şi noi, au luptat în această viaţă avându-L pe Dumnezeu alături şi au reuşit să ajungă la SFINŢENIE. De ce trebuie să-i luăm ca model? Pentru că numai aşa vom fi încurajaţi să facem bine, să păşim pe calea binelui. Ei sunt dovezile palbabile în acest urcuş duhovnicesc, al bucuriei descoperirii Tatălui Ceresc. Dacă ei au reuşit, oricine poate reuşi să ajungă la această fericire deplină. Ei ne dau curaj şi încredere să păşim în drumul spre sfinţenie. Avem nevoie de  astfel de modele de credinţă, de curaj, de rugăciune, de dragoste, de bunătate, de răbdare. Numai printr-o lucrare împreună a credinţei, harului şi a faptelor bune este posibilă mântuirea noastră, fericirea. Ei au împlinit cele trei condiţii care i-a făcut să dea rod bun, duhovnicesc încă din această viaţă, să devină slugi drepte şi credincioase.

Numai participând la Sfintele Taine şi Sfânta Liturghie, Dumnezeu revarsă asupra noastră harul mântuitor, iar credinţa o simţim în suflet dacă ne deschidem uşa inimii nostre şi o dovedim prin fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu.  Sfinţii s-au străduit în timpul vieţii lor să împlinească aceste condiţii de mântuire şi să crească duhovniceşte. Ei ne învaţă că numai în Biserică putem creşte astfel: “În afara Bisericii nu există mântuire”(Sf. Ciprian al Cartaginei).

Copiii, încă de mici, trebuie să cunoască viaţa sfinţilor, cum au reuşit ei să moştenească Împărăţia Cerurilor, să-L vadă pe Dumnezeu, să fie aproape de tronul Său împărătesc, cum au reuşit să devină prietenii şi casnicii Lui, să treacă uşor peste încercările vieţii şi să iubească chiar şi pe cel care îi pricinuieşte suferinţă. Să ştie că numai prin efort personal, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu, şi ajutat de harul Duhului Sfânt, poate deveni un rod bun, un copil mai bun, mai iubitor,  mai iertător, şi, astfel, să ajungă să se asemene în virtuţi cu sfinţii şi cu Însuşi Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos şi mai minunat să ai un copil care să ştie să răspândească bucurie şi iubire în jurul lui! Cu siguranţă, acolo este prezent Dumnezeu, în sufletul lui, în viaţa lui, în familia lui.

Omul a primit în dar chipul lui Dumnezeu, adică este persoană asemenea lui Dumnezeu, înzestrată cu gândire, sentimente, voiţă şi libertate. Având aceste trăsături, este chemat să se asemene cu El în virtuţi: iubire, iertare, blândeţe, bunătate, smerenie etc. Unde putem găsi aceste virtuţi? În sufletele sensibile, delicate şi frumoase ale copiilor! Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a spus: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.”(Marcu 10,14) “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Mt. 18, 3)

La ora de religie, elevii învaţă că şi sfinţii au fost cândva copii ca şi ei! În programa şcolară au fost introduse lecţii care au în centru viaţa desăvârşită a unui sfânt, precum Sf. Ier. Nicolae, Sf. Mc. Filofteia, Sf. Ap. Andrei, Sf. Stelian, Sf. Voievod Neagoe Basarab, Sf. Mc. Pantelimon, Sf. Mc. Irina, etc. Orice om are nevoie de modele în viaţă, iar cum scopul nostru este desăvârşirea, prin ora de religie încercăm să-i ajutăm pe copii să se apropie mai mult de sfinţi şi de modelul Suprem, Domnul Hristos. Numai printr-o apropiere plină de iubire şi copilul va creşte frumos înaintea lui Dumnezeu şi al semenilor lui. Sufletul copilului, dacă este modelat cu multă atenţie, grijă, răbdare şi cu multă iubire, va aduce multă  bucurie atât părinţilor lui, cât şi întregii societăţi.

Cum sunt văzuţi sfinţii prin ochi şi suflet de copil?

“Pe sfinţi i-am admirat tot timpul şi încerc să le urmez exemplul în fiecare zi.” (Salle K., clasa a VIII-a)
“Pot asemăna sfinţii cu nişte păpădii. La început, îşi trăiesc viaţa de creştin săvârşind fapte bune. Pe parcursul vieţii, răspândesc un miros pe care oamenii îl simt şi se simt atraşi de acesta. O dată cu moartea, sfinţii îşi lasă seminţele purtate de vânt, care ajung în pământ şi dau naştere altor sfinţi. Seminţele ne sunt transmise tuturor prin viaţa desăvârşită a lor, dar , bineînţeles, noi alegem dacă să plantăm seminţele în suflet sau nu.” (Tăbăcaru R., clasa a VIII-a )

“De multe ori mă gândesc seara la sfinţi. Îi visez în plină splendoare, călărind cai albi, înmiresmând aerul cu sfinţenia şi cu puritatea lor. Dar, uneori, stau şi mă gândesc: oare chiar aşa o fi un sfânt? Nu poate să fie la fel de bine îmbrăcat în haine modeste, într-o poiană plină cu mere, zâmbind? Un sfânt nu este călăuzit de mândrie şi de egoism, ci de bunătate şi de modestie, cu Dumnezeu permanent în suflet. Ei sunt pentru noi ca un strop de lumină, un gând bun ce te îndeamnă să păşeşti spre mântuire şi să faci binele aşa cum lui Dumnezeu Îi place. Ei răspândesc Sfânta Treime, şi urmându-le exemplu, omul va şti să zâmbească şi să facă bine tuturor.” (Niţu I., clasa a VIII-a)

“Eu consider că sfinţii au fost oameni care au depăşit natura egoistă şi mândră şi au facut loc iubirii şi bunătăţii. Sfinţii pot fi modele pentru toate generaţiile.” (Radu P., clasa a VIII-a)
“Sfinţii au fost oameni ca şi noi care au  ajuns la asemănarea cu Dumnezeu. Pentru un copil, sfântul ar trebui să fie un ghid în relaţia lui cu Dumnezeu, dar şi cu semenii prin intermediul iubirii.” (Costache A., clasa a VIII-a)
“Pentru mine, sfinţii înseamnă mult mai mult decât nişte nume; ele reprezintă nişte modele prin faptele pe care le-au săvârşit în timpul vieţii lor. Fiecare sfânt este întruchiparea unei valori morale.” (Popescu M., clasa a VII-a)

“Sfinţii sunt acele persoane care şi-au înmulţit talanţii, devenind slugi drepte şi credincioase în faţa lui Dumnezeu. Ei au ştiut cum să folosească darurile primite de la Dumnezeu în folosul semenilor, şi astfel au ocupat un loc în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Muţulescu T., clasa a VII-a)
“Sfinţii sunt persoane care au atins asemănarea cu Dumnezeu. Rolul lor este unul foarte important. Într-o lume plină de haos, aceştia ne trimit gândul cel bun pentru a ne ajuta să mergem pe calea cea bună şi plăcută lui Dumnezeu. În timpuri tulburi, ei au reuşit să păstreze normalitatea.” (Dinu M., clasa a VII-a )
“Sfinţii au fost oameni ca şi noi  si, pentru că au avut o inimă plină de credinţă, empatie şi bunătate, Dumnezeu i-a “nominalizat” să facă parte din familia Lui.” (Dobrinescu C., clasa a VII-a)

“Sfnţii sunt cei care Îl ajută pe Dumnezeu şi care dau dovadă de ascultare şi iubire. Ei sunt credincioşi lui Dumnezeu. Sunt modele de urmat pentru că numai prin determinare au ajuns la sfinţenie.” (Pîngă D., clasa a VII-a )
“Sfinţii sunt ca nişte lumânări ce ne luminează viaţa  şi ne ajută să descoperim calea care duce la Dumnezeu. Sunt lumini binefăcătoare, binevoitoare.” (Băluţă E., clasa a VII-a)