1. Conceptul de educație a adulților; 2. Specificul învățării la vârsta adultă – Învățarea autodirijată – forma specifică de învățare la vârsta adultă; 3. Strategii de motivare a cursanților adulți; 4. Între școală și viață; 5. Adultul care învață – Cercetarea unor ipoteze utile privind învățarea la adulți; 6. Explorarea traseelor educaționale și profesionale; 7. Unele domenii ale practicii –Programe de instruire de mare amploare; 8. Cum construim și realizăm programele de educație a adulților?
1. Termenul „educația adulților” este în circulație începând cu o dată relativ recentă, din 1919. În Marea Britanie se înființase Comitetul pentru Educația Adulților. În limbajul curent, al științelor educației, acest termen a intrat mai ales după 1960,cand s-au amplificat mult instituțiile de profil. Treptat, conceptual „educația adulților” a cunoscut modificări majore care reverberează și în prezent.
2. Când vorbim despre învățare, cel mai adesea ne gândim la tineri si la școală. Utilizarea termenului de “învățare” numai cu referire la școală, copii, tineri este evident restrictiv. Învățam nu numai în școală, ci și în afara ei, nu numai într-o anumită perioadă a existenței noastre (copilăria), ci pe tot parcursul vieții. Așadar, învățarea este permanentă, continuă, este coexistentă cu însăși viața omului, ca individ, grup sau societate. Orice om învață din propria experiență sau din experiențele altora. Învățam în mod spontan, nedirijat, neintenționat dar și într-un mod organizat, dirijat. Prelungirea duratei învățării dincolo de vârsta copilăriei și a adolescenței pune în discuție problema specificului educației si a învățării la vârsta adultă. Învățarea specifica adulților este învățarea autodirijată(self-directing learning). Libertatea de opinie si decizie a adultului privind activitățile de învățare si formarea profesionala conferă învățării autodirijate un specific propriu. Apare necesitatea prelungirii duratei învățării, a înțelesului si a modalităților de realizare ale acesteia. Cele mai semnificative schimbări de accent (Siebert,2001b,pp.36-39): Extinderea considerabila a sferei conceptului de învățare. Transformarea instruirii periodice in „invatare permanenta”; Conceptul de calificare este înlocuit cu dezvoltarea competențelor; Deplasarea de accent in procesul învățării, dinspre predare, spre consiliere; 3. Chiar daca spre deosebire de copii, adultii sunt motivate predominant intrinsec sa învețe, asta nu înseamnă că, în cazul lor, nu trebuie utilizate strategii de motivare. Strategiile folosite de formatorii ce lucrează cu adulți trebuie sa fie construite pe cinci „piloni” esențiali: Expertiză, Empatie, Entuziasm, Claritatea predării, Responsabilitate.
4. Punctul de plecare in conceperea naturii umane si a educației omului este coexistent a trei funcții psihice care formează împreună „o unitate de viață”: intelect, emoții, viață. Între școală si viață era o prăpastie, elevul învăța doar pentru examen. Învățarea abstracta „înstrăinează” de viață practica, îl îndepărtează pe copil, pe tânăr de ocupațiile economice, industriale. Singura „forță“ pe care se putea conta “in stare actual” era școala.
5. Orice cercetare ori investigare trebuie să înainteze în parte prin examinarea anumitor intuiții, presupuneri, noțiuni ori ipoteze. Se spune adeseori ca in cazul fiecarui copil curiozitatea este înnăscută si ca in mare măsură aceasta este esențială pentru învățare. Educația adultului este chemată să reaprindă flacăra curiozității care a fost într-un fel înăbușită. Cercetătorii vieții pe toata perioada ei sunt profund preocupați daca adulții sunt ori nu mai puțin capabili din punct de vedere intelectual, mai puțin apți de învățare spre bătrânețe decât în anii tinereții.
6. Explorarea traseelor educaționale și ocupaționale se realizează prin colectarea informațiilor privind oportunitățile educaționale si la ocupații. Sursele de informare pot fi: materiale tipărite, materiale audiovizuale, Internetul, interviul de informare, rețeaua socială, experiența directă etc. Explorarea traseelor educaționale este urmata de luarea deciziei de carieră, selectarea unei opțiuni din multitudinea variantelor disponibile. Ce putem face pentru a ne găsi un loc de muncă? Publicarea anunțurilor în publicații de specialitate, participarea la târguri de locuri de muncă, consultarea site-urilor ș.a.m.d.
7. Herold Clark a fost unul dintre primii observator care subliniau ca in realitate exista doua sisteme de învățământ superior, sau trei, dacă școlile populare sunt socotite ca un sistem separat. In prezent, instruirea este o inițiativă extreme de largă. Ne vom ocupa de patru domenii de instruire, datorita numeroaselor operațiuni si ale impactului pe care aceste programe il au si il vor avea: programele de educație elementară a adultului, în agricultură, în industrie, în rândul forțelor armate. În fiecare dintre aceste domenii se lucrează cu norma întreagă, cu un număr important de experți-instructori. De exemplu: Sunt aproximativ 10.000 de bărbați si femei care lucrează cu norma întreagă în unele forme de asistență și educație în agricultură. În total, numărul cursanților din aceste domenii trebuie sa atingă anual mai multe milioane. Programele de instruire dispun de bugete care, de obicei, le întrec ori cel puțin le egalează pe acelea alocate școlilor si universităților. Majoritatea acestor programe pot atrage cel puțin un personal restrâns de cercetare, care ajută la planificarea si evaluarea activităților educaționale. Vom presupune ca un lucrător din oricare domeniu specific este la curent cu ce se scrie în domeniul său. Scopul nostru va fi să extragem observațiile și principiile generale din cele trei domenii și a subliniem sursele suplimentare de informative, astfel încât un instructor dintr-o instituție sa beneficieze de o scurtă introducere în domeniile înrudite.
8. Caracteristic programelor de educație a adulților este efortul de a organiza activitățile in jurul unei structuri științifice fără a le dizolva în acelea. Adică o orientare din interior plecând de la evenimentele din cotidian, de la sarcinile ce le au de rezolvat adulții în perioada respectivă. În felul acesta, credem ca se evidențiază mai clar de ce punem la baza întregii culturi de masă doua principii fundamentale sub raport metodologic: integrarea științifică și orientarea practică. Primul asigura orientarea întregii discuții a adulților spre dezvoltare, spre sporirea efortului de participare la crearea si receptarea actului de cultură. Cel de-al doilea asigura prioritatea practicului în întreaga gama de acțiuni. Se înțelege ca acestea nu sunt singurele principii metodologice.