Scrisul creativ prin gândirea laterală (Studiu)

Trăim într-o lume în care nevoia de a comunica în scris este evidentă. Abundenţa de cărţi publicate şi multitudinea de blog-uri o confirmă. Orice om care are mai mult sau mai puţin ceva de exprimat în scris o poate face relativ uşor. Cu toate acestea, cât de ingenioase sunt aceste scrieri? Cât de uşor se pot exprima în scris aceste persoane? Care sunt premisele scrisului creativ? Cum se pot forma şi dezvolta mecanisme creative pentru scris la elevi?

În ceea ce priveşte o „reţetă” sigură de succes a scrisului, aceasta nu există. Nici măcar un „ingredient minune” care, odată consumat, să aibă urmări creative notabile şi de durată. Nefiind un proces liniar, nu are o formulă de reuşită. Totuşi, contează cui te adresezi şi în ce scop, căci acestea definesc abordarea şi genul de scriere impus de situaţia dată. Cu toate acestea, folosirea la clasă a modalităţilor creative de stimulare a scrisului prin intermediul jocului poate contribui nu numai la formarea competenţelor de comunicare scrisă, dar poate genera la ei bucuria de a scrie şi posibile calităţi de scriitor.

Comunicarea scrisă este strâns legată de „cultura de massă”, de epoca în care se realizează, cu implicaţiile sale istorice, culturale şi sociale. Din punct de vedere pedagogic, şcolii, mai precis, profesorilor le revine sarcina de a declanşa şi menţine la copii interesul pentru lectură, de a dezvolta limbajul, comunicarea şi mecanismele gândirii, de a forma priceperile şi deprinderile de a scrie, creând la nivelul clasei un mediu de învăţare motivant.

Scrisul este legat de creativitatea conştientă şi inconştientă a scriitorului, de imaginaţie, de lectura cărţilor, de claritatea şi calitatea gândirii, de vocabularul însuşit, de succesiunea ideilor, de corelaţiile dintre ele. Dacă experienţa zilnică valorificată în cuvinte, propoziţii şi fraze nu este destul pentru ca vocile să se facă auzite în scris cu succes, dacă lectura literaturii de calitate nu este suficientă în asigurarea calităţii scrisului personal, este posibil ca împreună cu acestea, tehnicile dezvoltării gândirii laterale, aplicate în cadrul orelor de limba şi literatura română, să declanşeze mecanisme care să genereze la elevi capacitatea de a scrie creativ, bucuria de a se exprima în scris?

Preocupat de studiul gândirii în general şi de cel al regândirii gândirii în particular, dr. Edward de Bono, autor de origine malteză, autoritate consacrată în lume în domeniul gândirii creative, se întreba cu aproape cincizeci de ani în urmă dacă nu este prea târziu pentru a schimba modalitatea  de a gândi a omenirii. Astfel ia naştere preocuparea sa profundă asupra gândirii laterale şi a tehnicilor ei de stimulare.

Ca şi gândirea logică sau verticală, cum mai este numită, gândirea laterală este o altă modalitate de folosire a minţii, este o atitudine a minţii ce poate fi îmbunătăţită şi poate deveni un obicei prin exersarea anumitor tehnici, ce au drept obiectiv generarea de idei şi crearea de modele noi, fără a emite judecăţi. Gândirea laterală refuză modelele rigide, fără a le considera greşite, propunând mai degrabă combinarea lucrurilor într-un alt mod. Este necesară atunci când este nevoie de idei noi, de soluţii noi în rezolvarea problemelor sau atunci când este necesar a se lua decizii.

Distincţia dintre cele două tipuri de gândire prezentate este evidentă. În gândirea laterală informaţia este utilizată pentru efectele pe care le produce, indiferent de veridicitate. În gândirea laterală se poate întâmpla să se caute în mod deliberat informaţiile irelevante, să se folosească informaţiile în mod provocator, pe când în gândirea verticală se selectează numai informaţiile relevante. Gândirea laterală este generativă, pe când cea verticală e selectivă, prima sporind eficienţa ultimei, căci gândirea verticală dezvoltă idei generate de gândirea laterală.

Recomandarea lui de Bono este de a trata distinct cele două tipuri de gândire, de a învăţa tehnicile de aplicare şi când anume să fie folosite în mod deliberat pentru a se forma deprinderea de a folosi gândirea laterală şi a se dezvolta obiceiul de a gândi lateral atunci când este necesar, cu toate că în viaţă cele două se completează şi se întrepătrund.

Gândirea laterală nu este un mecanism apărut abracadabristic şi nici nu necesită anumite predispoziţii înnăscute, ci există la nivelul gândirii în mod natural la fiecare persoană şi se poate dezvolta prin exerciţiu. Parafrazându-l pe Edward de Bono, în loc să aşteptăm să avem dispoziţia necesară, să sperăm pasiv să avem intuiţii şi să devenim creativi, am preferat să folosesc la clasă, gândirea laterală într-o manieră practică şi deliberată printr-o serie de tehnici precise.

Tocmai de aceea mi-am propus să utilizez două din tehnicile de Bono de stimulare a gândirii laterale (generarea alternativelor şi tehnica analogiei) în mod deliberat cu titlu experimental în cadrul a câtorva ore de limba şi literatura română la şcoala unde activez ca profesor pentru învăţământul primar.  Pe parcursul a trei zile, am folosit aceste tehnici în scopul dezvoltării deprinderilor de compoziţie la copii de 9-11 ani  (o clasă de a treia şi o clasă de a patra). Am urmărit să văd dacă există diferenţe de redactare între fete şi băieţi, între cei de clasa a treia şi cei de clasa a patra, urmărind atât noutatea şi ingeniozitatea ideilor, cât şi complexitatea expunerii de la o zi la alta. Am pornit la drum cu ideea că stimularea consecventă a gândirii laterale dezvoltă gândirea în general, sporeşte creativitatea copiilor, inventivitatea.

Eşantionul de elevi cuprinde 51 de subiecţi, băieţi şi fete, provenind din Şcoala Gimnazială „Şerban-Vodă” din Bucureşti. Elevii selecţionaţi pentru testare au vârsta cuprinsă între 9 şi 11 ani, provenind din clasele a III- a şi a IV-a, mai precis, 25 de copii de a III-a şi 26 de copii de a IV-a, din care 24 de băieţi şi 27 de fete.

Sistemul metodologic al acestei cercetări cuprinde:
• Metode nonexperimentale de colectare a datelor: observaţia, testele, metoda analizei produselor activităţii.
• Metode de prelucrare, interpretare şi prezentare a datelor cercetării: tabelul de rezultate, reprezentări grafice, analiza statistică SPSS.

Testele au fost evaluate folosindu-se două scale grafice, măsurându-se din punct de vedere procentual gradele de noutate înregistrate, pe de o parte, şi de complexitate, pe de altă parte. În corectare, s-au folosit mecanisme intuitive de măsurare a datelor prin parcurgerea produselor creative ale elevilor.
Ulterior, aceste scoruri au fost încadrate pe o scală în patru trepte (de la 1 la 25%, de la 26 la 50%, de la 51 la 75% şi de la 76 la 100%). S-au observat câteva diferenţe pe marginea graficelor rezultate, apoi au fost analizate rezultatele din punct de vedere statistic, folosindu-se testul T pentru grupuri independente (SPSS), pentru a se vedea dacă diferenţele sunt semnificative. S-au urmărit trei aspecte:
• Diferenţele semnificative de gen.
• Diferenţele semnificative de clasă.
• Diferenţe semnificative înregistrate pe durata a celor trei zile în funcţie de noutate, complexitate şi în funcţie de valorile compozite înregistrate pe îmbogăţire, predicţii şi analogii.

În ceea ce priveşte diferenţele de gen, se poate observa că fetele înregistrează rezultate relativ mai bune şi la noutate şi la complexitate per ansamblu. Acest lucru m-a determinat să analizez în detaliu, pe zile, şi dacă aceste diferenţe sunt semnificative.

Din punct de vedere statistic însă, nu se remarcă diferenţe semnificative între fete şi băieţi pe niciunul dintre palierele noutate, complexitate, predicţii sau analogii. Copiii, deopotrivă, au idei, găsesc soluţii la situaţii problematice date, fac asocieri, comparaţii, găsesc similitudini, manifestă spontaneitate, le este uşor să realizeze structuri noi.

În urma parcurgerii lucrărilor am observat că se exprimă bine, sunt inovativi, au idei valoroase, însă trebuie să-şi dezvolte mecanismele complexe de exprimare scrisă, să-şi integreze cunoştinţele în structuri cu un grad mai mare de complexitate, atât fetele, cât şi băieţii. Acest lucru vine odată cu vârsta, însă lectura, contactul cu surse de informare şi exerciţiul pot juca un rol important în dezvoltarea acestor structuri, ajutându-i să-şi integreze cunoştinţele în contexte complexe de exprimare, să sperăm că nu în detrimentul avalanşei de idei.

Scorul general la noutate şi complexitate cumulat pe durata celor trei zile de cercetare demonstrează că nu există diferenţe semnificative între fete şi băieţi pe acelaşi palier de vârstă, atât unii cât şi ceilalţi fiind capabili să rezolve probleme creative ce solicită gândirea laterală într-un mod inedit şi valoros.

***

Cercetarea de faţă a demonstrat că pe acelaşi palier de vârstă fetele şi băieţii înregistrează scoruri similare atât la nivelul ingeniozităţii, originalităţii, cât şi la nivelul cursivităţii ideilor şi al modalităţilor de prezentare. Copiii deţin mecanisme dezvoltate de realizare a comparaţiilor, a asocierilor, pot găsi cu mai mare uşurinţă soluţii la o problemă dată.

Prof. dr. Lise Eliot de la Chicago Medical School susţine că diferenţele la naştere între sexe sunt mici, dar că ele se amplifică în timp, deoarece societatea consolidează stereotipurile de gen. În lucrarea „Pink Brain, Blue Brain” (2009) ea prezintă cum multe din aceste diferenţe sunt create de adulţi, în special de părinţi. În urma unei meta-analize bazată pe cercetări referitoare la difenţele de gen s-a constatat că gama diferenţelor între fete şi băieţi este mult mai redusă decât gama similitudinilor care există între sexe. Atât băieţii, cât şi fetele au aceleaşi abilităţi motorii, aceeaşi capacitate de a avea sentimente profunde, acelaşi nivel de agresivitate. Acelaşi lucru îl confirmă şi studiul menţionat anterior pe Eurydice, când se face referire la cercetările realizate în 1994 de Gipps & Murphy, inspiraţi de cele ale predecesorilor lor Maccoby şi Jacklin  în 1974, consemnate în lucrarea „The Psychology of Sex Differences”.

Solicitările la care sunt expuşi băieţii şi fetele lasă urme asupra structurii şi funcţiilor creierului, iar experienţele lor diferite produc în timp diferenţe de comportament. Cum părinţii îşi solicită în mod diferit copiii în funcţie de gen, îi direcţionează spre jucării diferite, acţiuni diferite, îi tratează în mod diferit, acest lucru se va observa mai târziu prin modul în care vor soluţiona problemele, le influenţează comportamentul. Astfel apar diferenţe de gen şi la nivelul stilului de a gândi. Băieţii dezvoltă o gândire practică, algoritmică, fetele tind să aibă o gândire creativă şi îşi dezvoltă mai mult inteligenţa emoţională şi socială. Aceste diferenţe nu sunt înnăscute, ci sunt doar efectul solicitărilor la care au luat parte copiii.

Într-un studiu finalizat cu un raport al Comisiei Europene  pentru Educaţie, Cultură, Multilingvism şi Tineret apărut pe Eurydice, intitulat „Diferenţele de gen şi efectele lor asupra rezultatelor şcolare”, publicat în 2010, se precizează (pe lângă multe alte aspecte) faptul că cea mai pronunţată diferenţă de gen din punct de vedere al evaluării rezultatelor şcolare constă în avantajul realizat de fete la citit. Este un avantaj constant indiferent de grupa de vârstă, perioada în care s-a realizat cercetarea sau domeniile de studiu. În medie, în toate ţările europene, fetele se bucură mai mult de plăcerea cititului decât băieţii.

Faptul că fetele citesc mai mult decât băieţii se poate observa la nivelul limbajului verbal care operează direct asupra gândirii, ele exprimându-şi într-un mod complex realitatea în care se află. Majoritatea fetelor verbalizează încă de mici cam tot ce fac în timpul jocului. Se ştie că expunerea copilului la un număr de cuvinte şi noţiuni dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, dezvoltă structuri complexe pe măsura solicitării. Limbajul verbal operează asupra gândirii. Ori fetele, citind mai mult, au un avantaj substanţial în faţa băieţilor din acest punct de vedere. Superioritatea relativă a fetelor se datorează, în principal, factorilor psihologici, cum ar fi afinitatea lor mai mare pentru o „cultură a învăţării”, în timp ce performanţele băieţilor sunt afectate, mai degrabă, de indisciplină în activitatea şcolară.

Tocmai de aceea, părinţii trebuie să-i înveţe pe copii să iasă din zona lor de confort, încurajându-i să încerce lucruri noi, să exploreze noi modalităţi de a se exprima, să experimenteze lucruri variate, atât specifice fetelor, cât şi băieţilor, dar, mai ales să le citească de când sunt mici poveşti specifice vârstei, activitate ce ajută la dezvoltarea imaginaţiei şi a limbajului, iar prin momentul creat între părinte şi copil se realizează intimitate, afectivitate şi siguranţă emoţională.

Mergând în aceeaşi direcţie, profesorii trebuie să încurajeze elevii să experimenteze lucruri variate, să se exprime scris şi verbal, să încurajeze băieţii să citeacă mai mult, să participe mai mult la ore când e vorba de redactarea unor compuneri, să scrie texte, să genereze idei, să găsească soluţii şi analogii la situaţiile propuse.

În cazul de faţă, elevii celor două clase fac de mai multă vreme parte din Clubul de lectură  înfiinţat în şcoală de Editura Arthur, amintit într-unul din subcapitolele anterioare. Altfel spus, atât fetele, cât şi băieţii citesc cărţi specifice vârstei lor. E de notat faptul că aceste cărţi debordează de imaginaţie, umor, au un fir epic spumos şi prezintă atractivitate. Sunt scrise de oameni ai timpurilor noastre, adaptate la nivelul sufletului şi înţelegerii copilului actual. Acesta poate fi unul din motivele pentru care nu se înregistrează diferenţe semnificative la nivelul scrisului creativ între fetele şi băieţii implicaţi în cercetare.

Concluzia la care am ajuns în urma rezultatelor obţinute este aceea că utilizarea tehnicilor de Bono conduce nu numai la formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a gândi, dar şi a altor deprinderi colaterale, cum ar fi deprinderile de scris şi compoziţie, foarte utile omului contemporan şi susţin introducerea acestor tehnici mult mai mult în practica didactică, chiar şi în cadrul altor discipline.

Bibliografie
1. De Bono, Edward. (2011). Gândirea laterală. Bucureşti: Curtea Veche;
2. Eliot, Lise. (2009). Pink Brain, Blue Brain: How Small Differences Grow Into Troublesome Gaps – And What We Can Do About It. Oxford: Oneworld Publications;
3. Flueraş,Vasile. (2008). Gândirea laterală şi scrisul creativ. Cluj- Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă.

adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/dovada-stiintifica-femeile-mai-multe-lucruri-simultan-timp-barbatii-fac-rand-1_529dd65dc7b855ff566b7f5d/index.html
eacea.ec.europa.eu/education/eurydice…/documents/thematic_reports/120RO.pdf

 

prof. Cristina Lungu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cristina.lungu2

Articole asemănătoare