Poezia interbelică
Creion, poezia lui Tudor Arghezi se încadrează în categoria creațiilor având ca temă iubirea. Principalele coordonate ale poeziei fiind o tandră declarație de dragoste și un portret inedit făcut iubitei. O altă poezie având aceeași temă este Morgenstimmung, unde ființa însăși a poetului se transformă prin metaforă într-o clădire răvășită de furtuna iubirii.
Dacă în aceste prime poezii suntem antrenați în jocul iubirii, în Prefață volumul Țara Piticilor suntem antrenați într-un joc nevinovat ce devine serios, cu învățăminte și prin el se propune o altă concepție despre actul lecturii și despre ceea ce poate fi considerat poezie.
În poezia Testament, eul poetic(eu) stabilește importanța raportului trecut (străbunii)-prezent(eu)-viitor(fiule) în procesul genezei și maturizării limbajului poetic.
Dacă Arghezi încearcă, prin opera sa, să înfrumusețeze urâtul, Bacovia prezintă ceea ce simte: monotonia, frigul, chinul, nevroza, izolarea, înstrăinarea,vidul, nimicul, lumile închise, parcuri pustii și sărăcăcioase cu femei tuberculoase, poeți rătăcind fără sens făcând gesturi absurde. Din lumea bacoviană nu se poate fugi, este o lume închisă, fără iluzia unei transcendențe salvatoare, sensul existenței fiind vidul, nimicul.
Dacă Bacovia evocă în poeziile sale motivul singurătății, la fel procedează și Ion Barbu în poemul Domnișoara Hus. Ca și Pena Corcodușa, Domnișoara Hus sunt roabe aceleiași zodii unde dansul este elementul ce ordonează destinul personajului și prin intermediul lui se face comunicarea cu lumea.
Nevoia de obiectivitate i-a determinat pe poeții parnasieni să cultive poeziile cu formă fixă. Tocmai de aceea Ion Barbu a întrebuințat forma fixă a sonetului.
Ciclul baladic-oriental cuprinde poezii precum: După melci, Riga Crypto și lapona Enigel, Domnișoara Hus, Isarlâk, Nastratin Hogea la Isarlâk. Majoritatea poeziilor aparținând acestei etape au caracter narativ, asemenea baladelor și sunt adesea descriptive. Evocă o lume pitorească, a descântecelor care apar în După melci ,o altă lume ,fantastică în care regnul vegetal și cel uman comunică, lumi cu autori inventați care spun povești.
Un alt reprezentant de seamă al poeziei interbelice este Lucian Blaga. Pretutindeni în opera lui Blaga poate fi ascultată o elegie a fiintei, o aspiratie si un “dor“ metafizice pentru revelatia “trandescendentului care coboară”Odată cu sentimentul “dorului” se naște orizontul “infinitului ondulat”; aceasta descrie (în gândirea sensibilă și în poezie) un “spatiu sufletesc al cântecului”. Simplitatea și cumpătarea poeziei lui Blaga pot fi comparate cu virtuțile zugravilor ortodocși – «un “coral” de Rubliovi» – de la începutul mileniului al doilea din întreg spațiul răsăritean, care adunau culorile din lumea misterioasă a Ideii nevăzute (cum spunea Blaga) “cu ochii trupești.”
În poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este exprimată capacitatea artei de a amplifica tainele lumii. O meditație asupra trecerii inexorabile a timpului pierdut întâlnim în Muntele vrăjit. Elogiu adus ochilor iubitei, iubirii precum și păcatul poate fi întâlnit în poeziile: Izvorul nopții, Lumina raiului, Nu-mi presimți?
Proza interbelică
Anii interbelici se caracterizează în literatura română printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul românesc îşi lărgeşte tematica, el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe.
Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920, când apare Ion al lui Liviu Rebreanu. Până la acest roman au apărut şi altele, cum sunt Mara de Ion Slavici şi Mihail Sadoveanu. Ion este însă primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă.
În romanul interbelic se continuă inspiraţia rurală prin operele lui Sadoveanu, şi Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare şi cu modalităţi specifice. Acum apar si romanele citadine în care cadrul de desfăşurare al acţiunii este oraşul modern. Aşa avem creaţiile lui Camil Petrescu, George Călinescu. Legat de mediul citadin se dezvoltă şi problema intelectualului strălucit ilustrată de romanele lui Camil Petrescu.
În urma experimentării tehnicilor inovatoare de către romancieri putem observa:
- tendinţa de revenire critica la modelele tradiţionale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl foloseşte în Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului;
- valorificarea elementelor specifice romanului de analiza: introspecția, fluxul memoriei, relatarea subiectiva la persoana I, tehnica jurnalului si a colajelor, autenticitatea, anticalofilia la Camil Petrescu.
De asemenea, continua si proza cu valente tradiționaliste (romanul de inspiratie mitică, romanul istoric) prin reprezentantul său de seamă, Mihail Sadoveanu.
Critică și istorie literară interbelică
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol.I-III. Eugen Lovinescu a fost atras de actualitatea literară, a cărei evoluție o urmărește pe genuri, iar în cadrul acestora îmbină în analiză criteriul sincronismului și al diferențierii cu cel tematic, formal și stilistic.Tendința criticului este aceea de a pune semnul egal între modernitate și valoare.
Poezia postbelică
În Jucării, Marin Sorescu realizează o notă confesivă, un discurs care se desubiectivizează prin două mecanisme: cel al enunțării la persoana I, care pare să convingă cititorul că se află în fața unei mărturisiri triste și prin tonalitatea variabilă a vocii, care pornește de la registrul constatativ-critic, trece prin cel amar-nostalgic și se finalizează în cheia deriziunii, a ironiei și a autoironiei.
Proza postbelică
Tema fundamentală a Moromeților lui Marin Preda este familia deoarece este parte ce reprezintă întregul. Familie minată de grijile materiale. Dacă tema familiei este prezentă în primul volum, volumul II este invadat de elemente străine, alogene de sat: legionarismul, comunismul, ședințele de partid, scene de sabotaj.
Cum se dobândesc cuvintele. Această dezbatere este un elogiu adus lecturii, care stă la baza formării și îmbogățirii vocabularului elevilor. Lipsa lecturii provoacă incapacitatea comunicării verbale și scrise, apelându-se de cele mai multe ori la repetarea acelorași cuvinte cât și la ciopârțirea lor.
Chiar dacă unele cărți au fost regizate, acestea venind în sprijinul elevului scârbit de lectură, există destule modalități care îl pot îndemna la lectură. Aici merită amintite: schimbarea finalului operei literare, comparație între personajele din operă și realitate, între epoca social- culturală și realitate, cât și transpunerea elevului prin dramatizare în lumea minunată a literaturii. Astfel în urma aplicării acestor modalități elevii realizează că „pofta vine mâncând”. Toți știm că între lumea prezentată de Caragiale și Alexandrescu și lumea în care trăim nu există mari diferențe în evoluția societății. Putem vorbi doar de o evoluție tehnică a acesteia.
* * *
Articolul este o continuare a textului „Scriitori români canonici și reforma curriculară (I) – Studiu” (https://edict.ro/scriitori-romani-canonici-si-reforma-curriculara-i-studiu/)