Se tot discută despre importanța școlilor de vară pentru elevi și profesori, într-un secol XXI, în care era tehnologiei a evoluat, profesorii și ei vrând nevrând trebuie să se adapteze „noului”, elevii la fel, părinții tot așa. Că este ușor sau greu, depinde de fiecare în parte, dar „noul” a venit ca un val și vor veni tot felul de invenții care să ușureze munca profesorilor în arta predării, dar și a elevilor care se văd tot mai atrași de acest „nou” în educație, până și părinții se obișnuiesc cu el.
În acest context, școlile de vară din țară pentru elevi și profesori, pot fi și separat, nu vin să aglomereze un program, să fure din vacanța elevilor și profesorilor, ci vin să aducă un real sprijin, ba mai mult, acum că niciodată elevii, profesorii, pot vorbi, liber și deschis, despre ce îi frământă, temele abordate, vin cu soluții noi și utile, cu proiecte interesante și atractive care pot fi puse în practică cu un sprijin din partea conducerii școlilor, a inspectoratelor școlare, Ministerului Educației și Cercetării.
La școlile de vară se prezintă și cei mai buni, dar și cei care doresc perfecțiune în învățământ, se vine și cu proiecte pe profiluri, gen muzică, educație plastică, educație tehnologică, religie. De mult în vest se practică școlile de vară, în Finlanda, Danemarca, Italia, Spania, dau câteva exemple, unde sunt cei mai buni specialiști invitați și pe lângă ei o gamă diversificată de public: părinți, elevi, profesori, ONG-uri, reprezentanți ai guvernului, ai educației, politicieni.
Școala de vară este un real câștig pentru întreaga societate, implementarea ei după părerea mea în România trebuia făcută în primii ani după Revoluția din 1989, dar niciodată nu a fost prea târziu, și iată-ne la 35 de ani de la revoluție și în întreaga România există sute de școli de vară, unele sunt pe lângă universități, făcute la inițiativa celor din mediul universitar, adresate celor din mediul preuniversitar sau universitar sau sunt unele mixte.
Nu trebuie de fiecare dată să așteptăm opinia ministrului care stă între 1-4 ani în funcția de ministru al educației, inițiativa trebuie să pornească de la noi, pentru că educația ne privește pe toți. Și biserica se implică tot mai mult organizând școli de vară în centre eparhiale, episcopii, mânăstiri, pentru că biserica întotdeauna a participat la viața obștii, la cultura poporului, în aici fiind vorba despre poporul român.
În contextul educației contemporane, școlile de vară constituie o formă de învățare alternativă, inovatoare și dinamică, care completează și extinde educația formală. În special, la disciplina religie ortodoxă, aceste școli oferă oportunități de formare spirituală, consolidare a valorilor creștine și apropiere de Biserică, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice.
Tradiția formării extracurriculare are rădăcini adânci în istoria pedagogiei creștine, iar școlile de vară ortodoxe vin ca o continuitate firească a eforturilor de evanghelizare și catehizare începute încă din primele secole creștine. După cum afirmă Sfântul Vasile cel Mare: „Sufletul tânăr este asemenea unei tăblițe de ceară moale, pe care se imprimă orice formă. De aceea, trebuie să ne îngrijim de educația lui” (Omilii la Psalmi).
Rolul și importanța școlilor de vară în formarea elevilor
Școlile de vară ortodoxe pentru elevi se organizează de regulă în parteneriat cu parohiile, mănăstirile, inspectoratele școlare și ONG-urile cu profil religios. Acestea oferă un cadru informal, prietenos, în care elevii îmbină rugăciunea, cateheza, activitățile artistice și recreative.
Elevii se implică în ateliere de pictură pe sticlă, muzică bisericească, pelerinaje, drumeții și activități filantropice. Scopul este conturarea unui caracter moral creștin, dezvoltarea conștiinței de sine și consolidarea apartenenței la comunitatea eclesială. Apostolul Pavel ne îndeamnă în Efeseni 6,4: „Creșteți-i întru certarea și învățătura Domnului„. Școlile de vară vin tocmai ca o formă aplicată a acestui îndemn, aducând viața duhovnicească mai aproape de realitățile tinerilor.
Formarea continuă a profesorilor de religie prin școlile de vară
Pentru cadrele didactice, școlile de vară reprezintă un mijloc eficient de formare continuă, schimb de bune practici, aprofundare teologică și revigorare spirituală. Profesorii participă la conferințe, ateliere interactive, cursuri de liturgică, patristică, didactică și consiliere spirituală.
Exemple notabile includ Școala de vară de la Mănăstirea Putna, Școala de vară „Sfântul Andrei” organizată de Patriarhia Română și inițiativele organizate în cadrul Inspectoratelor Școlare Județene din țară. După cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, „un pedagog creștin trebuie să fie un rugător, un iubitor de Hristos și un mărturisitor prin viață al adevărului evanghelic„. Aceste școli de vară contribuie esențial la formarea unor astfel de profesori.
Elemente istorice ale școlilor de vară și educației creștine
Educația în Biserica Ortodoxă are tradiții care datează din epoca Sfinților Părinți. În secolul al IV-lea, școala catehetică din Alexandria era un model de excelență teologică și culturală. Mai târziu, în spațiul românesc, școlile mănăstirești și școlile de duminică au fost forme precursoare ale școlilor de vară contemporane.
Încă din timpul domniei lui Petru Rareș, la mânăstirile Moldovei se organizau cursuri și lecturi religioase pentru tinerii învățăcei. De asemenea, în perioada interbelică, Biserica a organizat tabere de vară sub egida Asociației Tineretului Ortodox Român (ATOR). Astfel, putem spune că școlile de vară religioase continuă o lucrare începută cu secole în urmă, în spiritul comuniunii și al formării caracterului creștin.
Impact spiritual și educațional
Participarea la o școală de vară ortodoxă produce transformări vizibile: elevii devin mai responsabili, mai empatici și mai implicați în viața liturgică. Ei învață rugăciuni, participă la Sfânta Liturghie, se spovedesc și se împărtășesc. Profesorii capătă noi motivații pentru munca la catedră și noi metode de predare.
După cum afirmă Domnul nostru Iisus Hristos în Ioan 7,37: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea!”. Aceste școli sunt izvor de apă vie pentru setea de sens, de comuniune și de iubire autentică, în special în contextul provocărilor lumii moderne.
Concluzie
Școlile de vară pentru elevi și profesori la disciplina Religie Ortodoxă sunt o necesitate în lumea de azi. Ele oferă un cadru alternativ de învățare, înrădăcinat în credința creștină și în valorile Evangheliei. Prin ele se cultivă nu doar cunoașterea, ci mai ales inima – ceea ce Sfântul Grigorie de Nazianz numea „pedagogia iubirii divine”.
Este esențial ca aceste proiecte să fie sprijinite de Biserică, școală și comunitate, într-o sinergie educațională care să conducă la zidirea sufletului, a minții și a voinței.
Bibliografie
Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2019.
Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea Ortodoxă, Editura Institutului Biblic, București, 2002.
Pr. Prof. Ion Bria, Introducere în teologia ortodoxă, București, 1999.
Adrian Lemeni, Educația religioasă azi, Editura Basilica, 2020.
Revista „Biserica Ortodoxă Română”, anii 2015–2023, articole privind școlile de vară.
Documentele Patriarhiei Române – Proiecte educaționale „Hristos împărtășit copiilor”, „Școala de vară Sfântul Andrei”.
Arhid. Ioan Ică jr., Istoria catehezei ortodoxe, Editura Deisis, Sibiu, 2007.