Lumea contemporană evoluează spre formule de democraţie participativă şi se dezvoltă socio-economic într-un ritm alert. Acest context este provocator şi generator de probleme complexe. Ca atare, şcoala se află sub asaltul multiplelor iniţiative de tip educaţii noi care încearcă să pătrundă din zona nonformală/ informală, prin cooptarea principalilor actori ai procesului de educaţie, în activităţi comunitare.
Diferite iniţiative europene sau ale ONU propun şcolilor participarea în proiecte, dincolo de curriculumul formal şi, mai ales, dincolo de spaţiul tradiţional al clasei. Astfel, sunt iniţiate transferuri multiple între achiziţiile provenite din educaţia formală şi acelea din educaţia nonformală / informală:
- Rolurile clasice ale profesorilor şi elevilor tind să se modifice prin participarea la aceste proiecte;
- Cultura spaţiului educaţiei formale se schimbă: implicaţi în activităţi semnificative în afara clasei, profesorii şi elevii învaţă/ potenţează învăţarea din lumea reală în care pot face diferenţele. În acest sens, obiectul învăţării se modifică şi conferă dinamism achiziţiilor cognitive, comportamentiste şi atitudinale;
- Voluntariatul este în mare măsură o achiziţie din sfera valorilor şi a atitudinilor;
- Se modifică statutul profesorului care evoluează spre roluri de facilitator, de mediator al învăţării nonformale/ informale. Profesorul însuşi îşi adânceşte înţelegerea asupra propriei sale învăţări şi deveniri prin intermediul activităţilor de educaţie nonformală / informală;
- Elevii sunt stimulaţi să fie implicaţi în activitatea comunităţii locale, învăţând roluri sociale în mod direct;
- Se dezvoltă un comportament acţional: înţelegere profundă (care permite luarea de poziţie şi acţiunea), implicare (motivaţia de a participa în viaţa comunităţii), viziunea (abilitatea de a merge dincolo de graniţele deja explorate şi de a gândi creativ), experienţa (elevii îşi construiesc un know-how despre managementul schimbării);
- Învăţarea capătă context şi substanţă, devine atractivă, agreabilă, pe alocuri, chiar amuzantă. Este stimulată astfel motivaţia elevilor. Se dezvoltă o spirală motivaţională care construieşte cogniţia (observare, explorare, investigaţie), reflexivitatea (autoevaluare, deschidere, schimbul de roluri) şi sensibilitatea (stima de sine, expresivitatea).
Voluntariatul în şcoli este, pe lângă faptul altruist în sine, o activitate de pe urma căreia adolescenţii au multe lucruri de învăţat: noi abilităţi, noi contacte, experienţă într-un anumit domeniu etc. Voluntariatul în şcoli este soluţia pentru o dezvoltare complexă a adolescentului.
Voluntariatul în şcoli este un prim pas în conştientizarea tinerilor de rolul lor în societate, de importanţa lor ca individ, de nevoia societăţii de oameni ca el.
Voluntariatul reprezintă o modalitate prin care pot fi întărite şi susţinute valorile legate de comunitate, de serviciul adus aproapelui, de ataşamentul faţă de celălalt, acesta fiind un deziderat internațional.
Misiunea grădinitei, a şcolii, a dascălilor ei este de a promova o cetăţenie activă, de a educa tineri deschişi, responsabili, foarte implicaţi, care să-şi dea timpul, abilităţile şi cunoştinţele lor în beneficiul altora, care să se dedice unei cauze nobile, obiectiv marcant al învățământului într-o Românie ce aparține Uniunii Europene.
Bibliografie:
1. Jinga, I., Istrate, E. (coord.), Manual de pedagogie, ediţia a II-a, Editura ALL, Bucureşti, 2006
2. Salade, D., Educaţie şi personalitate, Editura Casa Culturii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1995.
3.Stan, E., Profesorul între autoritate şi putere, Editura Teora, Bucureşti, 1999.