Începând cu învățământul preșcolar, cadrul didactic are o mare responsabilitate deoarece este unul din actorii care formează un om. Alături de familie și de oamenii din jurul unui copil, educatorul își pune foarte mult amprenta asupra copilului atât la nivel comportamental (valori) cât și la nivelul limbajului. Copilul când este mic împrumută foarte multe de la adulți. Astfel, este indicat ca educatoarea să fie un model pentru copil, t să folosească un limbaj adecvat și să aibă o ținută adecvată. În perioada preșcolară, deoarece copilul petrece destul de mult timp cu educatoarea și colegii lui, observă comportamentele celor din jur și gestionează și el anumite situații.
Deoarece sunt copii care nu povestesc acasă ce se întâmplă la grădiniță, părinții pot afla care este relația educatoarei cu copilul prin joc. Așa se poate observa rolul cadrului didactic în viața preșcolarului.
Deși copiii sunt mici și considerăm, de cele mai multe ori, că aceștia au nevoie de mai multă joacă și mai puțin conținut, rolul cadrului didactic este de a interveni în dezvoltarea copilului, de a-l învăța și de a-i dezvolta anumite deprinderi și competențe cu ajutorul jocurilor didactice. La aceste vârste, și desenatul poate constitui un joc în funcție de cum este spus. Dacă rolul educatoarei este de a ghida și nu de a impune, copilul se dezvoltă fără a fi conștient, îi va plăcea „venitul la grădiniță” și va voi să se joace „de-a școala” pentru a se dezvolta.
Înainte de a concepe anumite activități, cadrul didactic are nevoie de o pregătire și de o aprofundare a activității ce urmează să o realizeze. Dacă păstrează același stil la mai multe activități, copilul s-ar putea să nu mai fie atras. De aceea sunt necesare activitățile apropiate de realitatea copilului dar și specifice vârstei și nevoilor lui.
În plus, cadrul didactic trebuie să cunoască nevoile fiecărui copil și să-i ofere ceea ce are nevoie. Pentru asta, planificarea și proiectarea activitățile ar trebui realizate diferențiat astfel încât fiecare copil să asimileze anumite cunoștințe și să dobândească anumite competențe.
În învățământul primar, elevul nu mai are atât de mult timp pentru joacă iar învățătorul este cel care pune bazele. Dacă la preșcolar totul se face prin joc, iar educatoarea este cea care îi crează o rutină copilului și îl învață anumite reguli de conduită, la școală elevul are nevoie de același lucru. Rolul cadrului didactic este de a a continua acea rutină cu care copilul este deja învățat, de a crea un cadru mai formal și de a-i forma anumite cunoștințe și competențe. Deoarece există o rutină zilnică, un orar clar stabilit în care cadrul didactic alternează materiile trebuie gândit cel mai bun program astfel încât acesta să știe clar când elevul poate reține mai ușor și când este momentul de ore „mai lejere”.
Deoarece elevul petrece alături de învățător aproximativ 4 ore pe zi, este necesar ca planificările și proiectele didactice să conțină mai multe activități, diversificate și care să fie pentru nivelul fiecărui elev. Atunci când un elev nu realizează progrese mari, cadrul didactic are rolul de a facilita procesul de învățare, de a găsi cele mai bune metode astfel încât el să realizeze progres dar și de a-l aprecia pe elev pentru a-i o feri încredere.
Începând de la primar, elevii încep să se compare între ei. De aceea, consider că încă de la începutul anului, cadrul didactic împreună cu elevii trebuie să implementeze un sistem de valori, de reguli și proceduri și care să elimine competiția și răutatea ce poate apărea pe parcurs. Tot atunci, este necesară implementarea unei viziuni și a unor obiective astfel încât fiecare elev va ști ce învață și pentru ce învață.
Fiecare lecție, ar fi util să răspundă acelei viziuni și să conțină obiective derivate celor principale. Cu cât lecțiile sunt mai atractive pentru elev și conțin noile tehnologii, fie că ne referim la o prezentare, un film sau un joc, cu atât curiozitatea elevilor va fi mai mare și vor dori să fie atenți tocmai pentru acel moment surpriză.
Cadrul didactic are responsabilitatea de a „scoate” tot ce este mai bun din fiecare elev, de a-l face să aibă propriul stil de învățare, de a-l motiva, de a-i înțelege anumite nevoi și de a-l conduce către cele mai bune reușite ale lui. Rolul lui este de a căuta cele mai bune soluții pentru orice problemă întâmpinată la clasă, de a lucra diferențiat cu elevii astfel încât toți să se simtă apreciați și valorizați, de a nu face discriminări sau comparații.
Pentru că în învățământul primar se pun cele mai multe baze teoretice și concrete, în gimnaziu, profesorul ar putea profita de bagajul fiecărui elev pentru a crea ore pe răspunsurile lor. Profesorul, la anumite materii poate fi doar facilitator. Acesta îi poate ghida pe elevi punându-le întrebări pentru a realiza cele mai interesante lecții. Pentru a dezvolta abilități comunitare, antreprenoriale, de management și multe altele, profesorul poate fi un lider pentru elevi ce le oferă încrederea că pot orice doar dacă și aceștia vor. Ca și învățătorul sau educatoarea, și profesorul are rolul de a-l îndruma pe elev către reușită prin motivare și apreciere. Prin proiectele oferite, dezvoltă limbajul și gândirea în perspectivă a elevilor.
Cu cât elevii sunt mai antrenați și mai implicați de către profesor, cu atât satisfacția cadrului didactic și a elevilor va fi mai mare. Contează foarte mult ca profesorul să le ofere șansa de a fi cât mai autonomi, de a crea propriile proiecte fie la clasă, școală sau în comunitate.
Pentru a nu intra în rutină, cadrul didactic are și responsabilitatea formării continue. Cu cât profesorul este mai implicat în diferite activități și privește în perspectivă, acesta le va transmite involuntar și elevilor. Este responsabil pentru ceea ce se întâmplă în timpul unei ore și depinde de el dacă elevii învață ceva sau nu, dacă se plictisesc sau nu. Dacă orele sunt desfășurate conform nevoilor elevilor (activități atrăgătoare), atunci pot fi atinse de către elevi cât mai multe competențe.