Țara noastră adăpostește oameni minunați din diferite țări sau regiuni ale lumii, naționalități multiple, care îmbogățesc și înfrumusețează cultura românească. Diversitatea etnică presupune instantaneu o diversitate culturală. Un element important al conviețuirii în ţara noastră, unde există o diversitate etnică pronunțată, este comunicarea interculturală. Ea include două componente: comunicarea personală şi comunicarea socială.
Oamenii de știință dezvoltă noi metode și tehnici de lucru muzical și estetic cu copiii, până la crearea de tehnologii muzicale netradiționale.
Tehnologiile muzicale progresive contribuie la dezvoltarea creativă a copiilor, la inițiativa și independența acestora, fiind totodată verigă de legătură între indivizi, indiferent de rasă, de naționalitate, etnie sau religie. Ca urmare a dezvoltării activității de joc, până la sfârșitul copilăriei preșcolare, copilul dezvoltă dorința de activitate evaluată social, care este principala condiție a activității educaționale. Scopul principal al jocurilor și dramatizărilor este dezvoltarea gândirii muzicale și lingvistice a elevilor mai tineri, asimilarea cunoștințelor cheie despre muzică în activitatea muzicală creativă și pătrunderea în esența artei muzicale.
A te abate de la modelul tradițional poate reprezenta un risc – acceptat de mine – iar când acest risc este asumat, iar el implică impregnarea procesului de predare-învățare cu jocul. Educația devine o provocare – ea schimbă „plictisitorul” tradițional în ceva modern, „șic”. Jocul este inima pedagogiei contemporane, iar educația centrată pe elev trebuie să fie în atenția oricărui profesor de educație muzicală. Aceștia recunosc importanța predării muzicii într-o formă plăcută, dar nu leagă în mod necesar aceasta din urmă de joc. Eu am ales să le leg și nu regret deloc acest lucru. Și cercetătorii au arătat că jocul muzical centrat pe elev poate fi un mediu puternic de explorare a cunoștințelor muzicale , că jocurile îi încurajează să participe activ atât pe cei care nu sunt atât de dornici să îşi demonstreze cunoștințele, cât şi pe cei timizi.
De-a lungul anilor am remarcat faptul că umorul, jocul și buna mea dispoziție sunt molipsitoare. De aceea, optez pentru a inventa, reinventa continuu jocuri muzicale, pentru a căuta să modific exercițiile ritmice și melodice pe care le consider utile – în jocuri didactice muzicale cu obiective clare și reguli concise, menite pentru a face ora activ participativă.
De ce muzica? Cu ea adormeau doicile bebelușii, cu ea se înveseleau copiii la grădinițe, cu jocuri și numărători muzicale își petreceau timpul prin fața blocului, în vacanțe. Tot pe ea se bazau pentru crearea atmosferei la majorate, nunți, botezuri, chefuri. Prin muzică își plângeau morții. Tot ea calma sufletul celor rămași în urma războaielor, inimile frânte căutau liniștirea sufletească tot prin ea-muzica.
În educația muzicală, elevii trebuie să cânte permanent, indiferent dacă o fac după învățarea părții teoretice sau dacă o fac înainte de a cunoaște teoria. Ideal ar fi ca elevii să își dorească să cânte în orice moment al lecției, chiar dacă doar un cântecel, o strofă sau un rând melodic. Practica muzicală trebuie să constituie sursa pentru descoperirea elementelor teoretice.
De-a lungul anilor, am încercat să introduc cântecul și jocul în diferite momente ale lecției și am ajuns la concluzia că elevii se acomodează cu modificările și schimbările foarte repede și chiar le place să nu fie toate orele gândite la fel. Bineînțeles etapele privind pregătirea psihică și vocală cu încălzirea vocii, exerciții ritmice se îmbină armonios cu noțiuni teoretice gândite sub formă de ciorchine, desene legate de cântece sau de anotimpul în care se face lecția și nu în manieră clasică – tradițională, în care profesorul vorbește, dictează și scrie pe tablă, iar elevii copiază lecția și sunt atenți la profesor. Dacă exercițiile de cultură vocală, ritmice sau melodice le transform și le gândesc puțin diferit – adaug două reguli – ele vor deveni jocuri.
Dacă astăzi regăsim muzica peste tot: de la grădinițe, holurile primăriilor până la autobuzele pentru transport în comun, este pentru că puterea muzicii de a calma sufletul este cunoscută și recunoscută de oameni de știință, psihologi sau doctori. Însă mare atenție: la fel cum muzica de calitate – clasică – poate calma copii, la fel poate muzica nepotrivită să îi agite. De aceea, este indicat ca elevii să fie orientați de către profesorii de educație muzicală spre artă, spre muzică de calitate, nu spre kitsch-urile ce tind să domine.
O altă problemă a lumii contemporane, a societății în general este lipsa interacțiunii umane – din cauza telefoanelor și a lumii virtuale, însingurarea creează un teren propice pentru discriminări, sărăcie, forme de rasism, naționalism. Aceasta nu se rezolvă cu sau prin muzică, dar cu siguranță poate deveni liant de legătură între generații, între oameni din rase diferite, deoarece muzica este aceeași, iar sentimentele pe care le trezește sunt esențiale în conexiunile armonioase.