Rolul profesorului de educație fizică în transmiterea de cunoștințe privind practicarea independentă a activităților specifice fitness-ului

Extinderea rețelelor de săli special dotate cu aparatură și accesorii pentru fitness, popularizate în mod excesiv, au produs un larg interes în rândul adolescenților. O mare parte dintre aceștia frecventează asemenea săli dotate cu aparatură complexă și atractivă care, din păcate, nu sunt disponibile și în școli.

Majoritatea elevilor care practică exerciții fizice cu ajutorul greutăților libere și a aparatelor, din dorința de a accelera creșterea masei musculare, comit abuzuri folosind încărcături inadecvate, aspect ce poate conduce la accidentări grave.

Pentru a evita posibilele efecte negative asupra sistemului osos, muscular și articular al elevilor, este necesar ca elevii să respecte îndrumările personalului calificat prezent în sălile de fitness. În lipsa unui personal calificat, profesorul de educație fizică are datoria de a întocmi un document cu caracter informativ prin care să atenționeze elevii asupra posibilelor efecte negative ce se pot produce prin nerespectarea unor reguli elementare. Acesta poate conține și câteva principii de bază pentru orice antrenament:

Cunoașterea și aplicarea principiului accesibilității:

  • autoaprecierea obiectivă a potențialului bio-motric de care dispune elevul;
  • aprecierea parametrilor fiziologici de efort, manifestați prin valorile frecvenței cardiace și respiratorii înainte, în timpul și după realizarea antrenamentului, raportate la datele apreciate ca fiind optime;
  • efectuarea progresivă a exercițiilor, ca structură și număr de repetări;
  • reluarea exercițiilor doar după o pauză ce permite revenirea parțială a organismului;
  • înregistrarea numărului de repetări realizat în cadrul fiecărui exercițiu și a numărului de serii realizate pentru fiecare grupă musculară;
  • cunoașterea și aplicarea tehnicilor de relaxare a segmentelor corporale;
  • aprecierea stării organismului după încheierea fiecărei ședințe de antrenament (trebuie să fie o stare de bine, fără senzație de epuizare totală, cu rezerve energetice disponibile pentru realizarea altor activități).

Acomodarea organismului la efort se realizează în mod particularizat, în funcție de specificul exercițiilor ce urmează a fi efectuate și constă în:

  • realizarea unei „încălziri” adecvate, efectuând exerciții care să vizeze creșterea treptată a valorilor frecvenței cardiace și respiratorii;
  • efectuarea unor exerciții specifice ce vizează mobilitatea marilor articulații (în special coloana vertebrală, centura coxo-femurală și articulațiile scapulo-humerale);
  • la finalul „încălzirii”, frecvența cardiacă trebuie să fie cu aproximativ 15-20 pulsații/minut mai mare față de starea de repaus;
  • începerea antrenamentului cu exercițiile mai puțin solicitante și la care participă marile grupe musculare, urmate de exerciții destinate grupelor musculare mai mici.

Aplicarea principiului gradării și alternării efortului:

  • executarea alternativă a exercițiilor specifice pentru fiecare segment corporal, mărind numărul de repetări, concordant cu nivelul de solicitare a exercițiilor, fără a continua exersarea până la apariția senzațiilor de incapacitate de efort;
  • efectuarea numărului de repetări numai atât timp cât mișcările se execută corect;
  • alternarea zonelor musculare și articulațiilor solicitate în efectuarea exercițiilor;

Instruirea elevilor trebuie să intre în preocuparea profesorilor, mai ales pe parcursul activităților organizate în interior, când se recomandă efectuarea circuitelor pentru dezvoltarea forței, prilej în care se pot transmite eficient o bună parte din cerințele prezentate mai sus.

 

prof. Remus Szonda

Școala Gimnazială Nr. 5, Săcele (Braşov) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/remus.szonda

Articole asemănătoare