Crenguţa Lăcrămioara Oprea defineşte strategia didactică, în lucrarea „Strategii didactice interactive” (2008), ca fiind „ansamblul complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării”.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii. Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.
Strategiile didactice interactive au rolul de:
- a forma munca în echipă, prin colaborare şi cooperare, în vederea atingerii obiectivelor propuse,
- a stimula participările individuale,
- a solicita efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de opiniile colegilor,
- a dezvolta capacitatea de autoevaluare, susţinând învăţarea activă prin care elevul transformă informaţia într-una nouă, personală, proprie,
- a diminua tendintele inhibitorii pe care le produce lucrul intr-un grup in care partenerii nu se cunosc prea bine.
Strategiile didactice interactive sunt centrate pe elev si pe activitate, presupun comunicare multidirectionala, pun accent pe dezvoltarea gandirii, formarea de aptitudini, deprinderi, incurajeaza evaluarea formativa, incurajeaza participarea copiilor, initiativa, creativitatea, pun accent pe parteneriatul cadru didactic/elev. Metodele interactive indeplinesc mai multe funcţii:
- funcţia cognitivă : metoda, strategia didactica respectiva devine o cale de acces spre aflarea adevarurilor), elevul dobandeste cunostinte, prin participare activa, in grup, prin descoperire, prin joc, fara sa fie constrans, dezvoltand relatii de cooperare.
- funcţia instrumentală (operaţională, prin aceasta functie metodele devin niste instrumenete de lucru pentru profesor, care ii faciliteaza acestuia procesul de predare si il face activ pe elev),
- funcţia normativă prin care se orienteaza activitatea didactica si cea de invatare, asezand-o in limitele unor reguli,
- funcţia motivaţională prin care se produc motivatii pentru invatare prin obiectivele urmarite, trezind interesul si curiozitatea spre cunoastere), iar motivarea invatarii poate lua diferite forme: intrinseca sau extrinseca, pozitiva sau negativa, cognitiva sau motivational-afectiva,
- funcţia formativ-educativă prin care se formeaza competente diferite si se educa elevul in vederea dezvoltarii sale ulterioare si a dobandirii de cunostinte intr-o maniera moderna, noua, care ii pune in valoare anumite capacitati, ii dezvolta gandirea si imaginatia, ii stimuleaza creativitatea.