Educația copilului se realizează atât prin intermediul școlii cât și prin intermediul familiei, care are un rol extrem de important. Familia aduce o contribuție importantă în dezvoltarea copilului încă de la o vârsta foarte fragedă. „Implicarea părinților, în aproape orice formă, produce câștiguri măsurabile în ceea ce privește rezultatele elevilor” (Armendia Dixon, 1992).
Implicarea părinților în educația copiilor are beneficii considerabile asupra comportamentului copilului atât la școala cât și acasă cât și a îmbunătățirii abilităților sociale. Părinții sunt un model de comportament pentru copii, întrucât ei imita tot ce văd de la vârste fragede. Educația trebuie manifestată în permanență atât de către familie cât și a mediului educațional. Cea mai grea „meserie” este cea de părinte. Consolidându-i încrederea în sine, copilul va deveni o persoană independentă și sigură pe sine. Există familii care nu sunt pregătite să exercite această „meserie” deoarece lupta pentru supraviețuire și conflictele interioare nerezolvate duc la aceasta incapacitate de a-ți asuma responsabilități legate de copii.
Un rol important în educarea copiilor îi revine mamei. De la începuturile vremii, era rolul mamei, presupunea activitățile casnice și educarea copiilor. „O mamă prețuiește cât o mie de profesori”, afirmă Johann Friederich Herbart. Familiile monoparentale nu pot transmite valorile moral-civice și religioase. Copiii au nevoie să se simtă iubiți, apreciați, sprijiniți, înțeleși și apreciați. Copilul își trăiește primele experiențe de viață alături de frați, părinți, rude, amprenta familiei modelându-i puternic modul de viață. Pentru a se dezvolta armonios, copiii au nevoie de sprijin, armonie în familie, și multă iubire din partea ambilor părinți. „Cei șapte ani de acasă” sunt esențiali sunt o consecință a mediului familial în care cresc copiii. Pentru aceasta este nevoie de a se crea și menține în casă o atmosferă caldă, fiecare părinte înțelegând responsabilitatea pe care o are în educația copilului. Este nevoie să se discute și analizeze toate obligațiunile și responsabilitățile atât pentru copii cât si pentru adulți. Este necesară stabilirea unor reguli în familie, asigurându-vă că și copiii le-au înțeles și le respectă.
Pentru ca armonia în familie să persiste, toți membrii familiei trebuie să participe la activități ce țin de îngrijirea copilului: baie, îmbrăcat, plimbare, adormire, activități distractive. Implicarea în activitățile copilului este benefică dar să nu uităm să-i oferim libertate și independență. Copiii trebuie lăudați pentru orice efort depus explicându-i că trebuie să facă tot ce ține de el pentru atingerea obiectivelor.
Trebuie sa fim onești cu copiii și să le explicăm cât este de important să-și asume responsabilități și să-și recunoască greșelile. Copiii trebuie încurajați să-și dezvolte hobby-uri și situații care îi provoacă satisfacție. Ei trebuie disciplinați de la o vârstă fragedă cu multă blândețe. În perioada copilăriei se formează cele mai importante deprinderi de comportament: sinceritatea, cinstea, politețea, respectul.
Școala și familia trebuie să se susțină pentru integrarea copilului în viața școlară și obținerea unor rezultate bune. Rolul de părinte presupune mult tact, de a îmbina afecțiunea cu autoritatea părintească, de a vorbi cu blândețe atunci când greșesc dar ferm în același timp. Prin educație adulții obțin respect din partea celor din jur. Părinții trebuie să fie adevărate exemple pentru copii întrucât copiii preiau din comportamentul acestora. Copiii trebuie îndrumați spre anumite activități comunitare, să-i învățăm ce înseamnă voluntariatul, să sădim în conștiința lor respectul, toleranța, solidaritatea. Ei trebuie să se simtă utili dobândind cât mai multă încredere în ei. Educația se face cu multă răbdare, vorbă bună și prin propriul exemplu.
„O vorbă bună rostită la timp, înviorează sufletul copilului, precum și ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul.”
Bibliografie
1. Ilade, Corneliu, 2008, „Influența modelului educațional familial asupra comportamentului deviant al copilului în Educația la început de mileniu”, editura Terra, Focșani
2. Jigau, M., 1998, „Factorii reușitei școlare”, Editura Grafo Art, Bucureşti,
3. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Editura Didactica, Bucureşti, 2008
4. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan, Negreţ Dobridor, Ioan, „Prelegeri pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2001