Sunt de părere că familia are un rol important în ceea ce privește educarea copilului, deoarece mediul de dezvoltare este esențial și are un impact profund asupra dezvoltării sale emoționale, cognitive și sociale. Familia este primul și cel mai important context în care copilul învață valori și abilități care îl vor însoți pe tot parcursul vieții.
Din seria valorilor importante, cele mai relevante care subliniază importanța familiei în educația copilului sunt:
1. Modelul comportamental
Din categoria modelului comportamental face parte imitația părinților și atitudinea față de educație. Prima categorie menționată este raportată la idea că, copii învață prin observare și imitați, copii fac ceea ce văd la persoanele adulte, de aceea important este să expună trăsături/ valori relevante pentru educația celui mic, precum: respect, răbdare, responsabilitate, iubire, etc. De asemenea, o idee relevantă este reflectată și în atitudinea adultului în raport cu educația, modul de raportare la sistemul de învățământ, atitudinea și modalitatea de a valorifica atitudinea pozitivă față de învățare.
2. Sprijin emoțional și afectiv
Sprijinul emoțional și afectiv este unul dintre cele mai importante aspecte în ceea ce privește educația celui mic, deoarece din această categorie fac parte: siguranța și încrederea celui mic, mediul stabil pentru o dezvoltare optimă și în parametrii normali, oferirea unui suport educațional adecvat reprezintă cheia succesului. Însă pe lângă aceste trăsături, copilul are nevoie să simtă și încurajare, laude care facilitează creșterea sentimentului de auto eficacitate,
3. Discipline și valori fundamentale
În viața fiecărui copil este importantă disciplina, iar această disciplină este aplicabilă de cele mai multe ori prin învățarea regulilor și a responsabilităților. Aceste două noțiuni sunt învățate încă din sânul familie, copii învață ce au voie sau nu au voie să facă, învață să strângă jucării și să fie responsabili de acțiunile lor. În aceeași ordine de idei, părinții îi învață pe copii reguli de aur, cinstea, empatia, solidaritatea și empatia. De asemenea, cei mici trebuie să cunoască limite, să aibă niște granițe pentru o învățare eficientă și un comportament adecvat.
4. Dezvoltare cognitivă
Dezvoltarea cognitivă poate fi realizată prin diverse arii importante în sânul familiei și nu numai, din această categorie a dezvoltării cognitive face parte, cititul împreună ( copii- părinți), conversații de dezvoltare a vocabularului, jocuri de dezvoltare, program de studiu sănătos etc. Copii au nevoie de validare din partea adulților. O ultimă valoare importantă în ceea ce privește rolul familiei în educația celui mic este reprezentată și de modul de cum colaborează părintele cu școala sau alte instituții care facilitează dezvoltarea celui mic. Colaborarea cu, cadrul didactic de la clasă, este defensiv în ceea ce privește progresul copilului.
După cum menționam și anterior, educația celui mic pornește de acasă, de la familie, însă în zile noastre familia contemporană, nu se mai focusează în mod real pe dezvoltarea celor mici în mod direct de către părinți. Aceștia sunt tot mai blocați în activități de la locul de muncă sau diferite situații care împiedică implicarea directă în dezvoltarea acestora.
Problemele majore întâlnite în viața familie contemporane afectează tot mai mult progresul celor mici. Una dintre problemele de actualitate întâlnite este divorțul. Divorțul afectează în mod direct dezvoltarea optimă a celor mici, deoarece pe lângă instabilitatea emoțională a copiilor este relevantă și situația financiară a elevilor care provin din mediul cu familie monoparentală. Copii a căror părinți trec printr-un divorț sunt afectați, iar acest lucru se resimte și în progresul lor școlar.
De asemenea, stresul și anxietatea cu care pornesc părinții de la birou spre casă, afectează relația din mijlocul familiei, fiind resimțită o tensiune majoră la nivelul familiei, iar de cele mai multe ori aud de la cei mici, sintagma. -mama este nervoasă, nu are timp să mă ajute- iar în urma acestor afirmații, cei mici preferă să nu mai ceară ajutorul, optând pentru varianta ( scut). În prevenirea acestor situații, am identificat trăsături de succes a unui părinte bun. Părintele bun joacă un rol esențial în dezvoltarea sănătoasă și echilibrată a copilului, având un impact semnificativ asupra comportamentului, valorilor și stării emoționale ale acestuia. Deși nu există o „rețetă perfectă” pentru a fi un părinte ideal, anumite trăsături sunt esențiale pentru a oferi un cadru stabil și pozitiv în creșterea unui copil. Iată câteva dintre trăsăturile unui părinte bun: răbdare și calm ( părintele trebuie să răspundă cu calm și cu discernământ la acțiunile contradictorii venite din parte copiilor), copii au nevoie de ascultare, de a fi înțeleși și iubiți, de a simți în permanență siguranță.
În concluzie, familia joacă un rol esențial în educația copilului, nu doar prin transmiterea de informații și cunoștințe, dar și prin modelarea comportamentului, sprijinul emoțional și dezvoltarea abilităților sociale. În final, o educație completă și sănătoasă a copilului este rezultatul unei colaborări strânse între familie, școală și întreaga comunitate.
Bibliografie
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rolul%20familiei%20in%20educatia%20copiilor.pdf
ibn.idsi.md/vizualizare_articol/125312
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/217-221_11.pdf
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/237-237_7.pdf
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Relevanta_si_calit._Mat._conf._%2BVol.2.pdf#page=52
www.adi.org/journal/fw92/bempechatfall1992.pdf