În societatea contemporană, conceptele de plurilingvism şi multilingvism capătă o importanţă deosebită în materie de învăţare a unui cod lingvistic nou. Termeni perecum globalizare, multilingvism, plurilingvism, interculturalitate constituind repere importante în abordarea învăţării unei limbi moderne. Şi dacă multilingvismul se poate realiza prin diversificarea ofertei în școală şi prin încurajarea elevilor de a studia mai multe limbi străine, plurilingvismul însă înseamnă cunoașterea unui anumit număr de limbi sau coexistenţa diverselor limbi într-o societate dată şi pune accentul pe experienţa lingvistică a unui individ în contextul său cultural. Experienţa se extinde de la limba utilizată în sânul familiei la limba de comunicare a unui grup social, iar apoi a altor grupuri sociale.
Intercultural şi interculturalitate înseamnă cunoașterea, conștientizarea și înţelegerea relaţiilor între “lumea din care vii” și “lumea comunităţii-ţintă. Pe lângă cunoașterea obiectivă, conștiinţa interculturală cuprinde cunoașterea modului în care fiecare comunitate apare în optica celeilalte, adesea sub forma unor stereotipuri naţionale.
Priorităţile învăţământului european, relevate de documentele Consiliului Europei, sunt educaţia pentru o cetăţenie deocratică, respectarea identităţii şi a diversităţii culturale şi promovarea înţelegerii şi a toleranţei reciproce prin intermediul unei comunicări internaţionale mai eficiente. Toate acestea conferă un statut aparte învăţării limbii străine în şcoală. Limba însemnând comunicare, limbaj, cale către cultură şi civilizaţie, dialog intercultural şi ,de ce nu, progres în formare profesională. De aceea este importantă promovarea metodele de predare a limbilor moderne, intensificarea studierii limbilor în vederea promovării plurilingvismului, dezvoltarea legăturilor și schimburilor educative și exploatarea întregului potenţial al noilor tehnologii de informare și comunicare ce consolidează independenţa gândirii, raţiunii și a acţiunii combinate cu simţul responsabilităţii și deprinderile comportamentale de ordin social.
Adecvarea învăţării limbii la civilizaţia contemporană nu este suficientă numai prin modernizarea tematică. Ea se realizează printr-o limbă modernă, vehiculată de documentele autentice de actualitate, care au avantajul de a aparţine universului cotidian al elevului şi de a-i stimula interesul pentru învăţare. De regulă, se mizează pe faptul că elevii vor învăţa o limbă străină conform uneia din următoarele modalităţi:
- prin contactul direct cu situaţiile de utilizare autentică a unei limbi ( comunicarea faţă în faţă cu locutorii nativi, ascultând conversaţii ,emisiuni radio, înregistrări , vizionând filme, înregistrări video, citind texte care nu sunt prelucrate didactic și progresive (ziare, magazine, povestiri, romane);
- prin contactul direct cu discursuri orale și texte scrise selecţionate ( prin participarea directă la o interacţiune comunicativă autentică, prin învăţământul autonom, urmărind obiectivele fixate și utilizând materialul pedagogic disponibil.
Ce înseamnă un document autentic ? Definiţia dată de didactica specialităţii, un document care n-a fost conceput în scop pedagogic, reuneşte în cadrul acestei clasificări tot ceea ce descrie lumea reală, articole din presă, din reviste de specialitate, flash-uri informative, publicitare, secvenţe video, inregistrări audio, filmul, cântecul, documentarul, interviul etc.
Profesorul poate să propună parcursuri de predare-învăţare ce utilizează ca suport astfel de documente, dar poate,în egală măsură, şi să solicite elevilor , prin diverse teme de studiu ce le dezvolta abilităţi/competenţe de cercetare şi documentare, să aducă astfel de documente ce vor sevi drept suport cunoşterii realităţii socioculturale a limbii pe care o studiază.
Elevii vor deprinde tehnica învăţării unei limbi descoperind experienţe, valori, îşi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea prin activităţi care depăşesc investigarea textului, trecând spre înţelegerea mesajului şi utilizarea/ selectarea/ transformarea/ prelucrarea informaţiilor în scopul realizării unei sarcini de învăţare. În acest sens, este profitabilă exploatarea interviului, jocului dramatic, anchetei, dezbaterii, reportajului, montajului( text, imagine, sonor).
Pentru a se comporta ca locutor, auditor sau lector, elevul trebuie să fie capabil să ducă la bun sfârșit o serie de activităţi, care necesită anumite opreraţii de comunicare lingvistică şi aptitudini precum:
- Pentru a vorbi, elevul trebuie să fie capabil să prevadă și să organizeze un mesaj (aptitudini cognitive), să formuleze şi să pronunţe un enunţ (aptitudini lingvistice/fonetice);
- Pentru a scrie, elevul trebuie să organizeze și formuleze mesajul (aptitudini cognitive și lingvistice), să scrie/editeze acest text (aptitudini motrice), să-l transcrie.
- Pentru a audia, este necesară perceperea enunţului (aptitudini perceptive, auditive), identificarea şi înţelegerea mesajul lingvistic (aptitudini lingvistice/ semantice), interpretarea mesajul (aptitudini cognitive).
Dacă utilizăm ca support de învăţare un bilet de călătorie cu TGV-ul însoţit de o înregistrare ce conţine un anunţ de sosire a trenului , îl plasăm pe elev într-un context de comunicare ce transpune elemente de civilizaţie contemporană într-un cadru de învăţare simulat. Citirea informaţiilor şi interpretarea imaginilor conţinute de bilet şi pliantul informativ vor prilejui elevului contactul cu aspecte din civilizaţia contemporană. De la condiţii, reguli de călătorie cu TGV-ul, data şi ora plecării/ sosirii, costul biletului, locul, reţeaua trenurilor de acest tip şi oraşele în care se poate călători cu acest mijloc de transport, viteza maximă atinsă pe anumite linii, opţiuni de călătorie, până la stabilirea planului de călătorie (directă, cu escală), prin interpretarea datelor prezentate în tabelul călătoriilor sau harta reţelei de transport, şi chiar suma la care se poate ridica amenda în cazul nerespectării condiţiilor impuse.
Venind în contact cu un astfel de document , elevul va dobândi competenţe socioculturale şi interculturale ce-i vor fi utile în situaţii din viaţa reală. Îşi va putea îmbogăţi vocabularul cu termeni din câmpul lexical al domeniului călătorie, dar si cu expresii şi acte de comunicare în situaţii concrete. Va învăţa de asemenea să realizeze un transfer al cunoştinţelor în acest context al învăţării.
Audierea înregistrării îl plasează învăţarea într-un context real, elevul având oportunitatea de a veni în contact cu limba vorbită de nativi.
Şi, dacă în prima etapă, elevul a identificat şi descifrat termeni şi mesaje, a citit şi intepretat informaţiile, a utilizat lexicul în comunicare, în acestă etapă, va descoperi lexicul şi reguli gramaticale în situaţia anunţului din gară. Va identifica diferite accente şi sunete, va repera cuvinte-cheie pentru a putea decodifica mesajul transmis.
La sfârşitul activităţii, elevul va fi capabil:
– să identifice un bilet de călătorie cu TGV-ul ;
-să interpreteze informaţiile şi să raspundă unor cerinţe ;
– să indice ruta unei călătorii utilizând harta reţelei din pliantul anexat şi informaţiile audiate ;
– să utilizeze în conversţie termeni specifici şi să formuleze întrebări pentru a se informa.
Exploatarea pedagogică a documentelor autentice se va realiza în funcţie de obiectivele urmărite, activitate pentru îmbogăţirea lexicului, elucidarea unor probleme de gramatică, abordarea unor noţiuni de cultură şi civilizaţie şi dobândire de informaţii, activităţi axate pe una dintre competenţele cheie (exprimare scrisă/ orală, înţelegerea unui mesaj scris/ oral,) sau dobândire de cunoştinţe privitoare la un domeniu specializat.
Bibliografie
Coutrillon, Janette, Élaborer un cours de FLE, Editura Hachette, Paris, 2003.
Tagliante , Christine, La classe de langue, Editura CLE International, Paris, 2001.
Păuş, Aura Viorica, Limba franceză în şcoala românească-apecte metodologice, Editura Teora, Bucuresti, 1997.
Cadre Européen Commun de Référence pour les Langues: apprendre, enseigner, evaluer, Editura Didier, 2000.