Educaţia socială este o disciplină şcolară care face parte din spectrul ştiinţelor socio-umane. Scopul studierii educaţiei sociale este de a crea viitori cetăţeni responsabili şi activi, persoane care îşi cunosc drepturile şi libertăţile, care au abilităţi de gândire critică, de comunicare şi colaborare cu alţi membri ai societăţii şi asumare a unor valori morale şi civice.
În România, Educaţia socială se studiază începând cu clasa a V-a până în clasa a VIII-a (OMEN 3393/28.02.2017) şi este o continuare a disciplinei Educaţiei civică care se studiază în clasa a III-a şi a IV-a (OMEN 5003/02.12.2014).
Rolul studierii disciplinei Educaţie Socială la nivelul formării şi dezvoltării caracterului reiese inclusiv din programa şcolară şi în manuale. Printre trăsăturile de caracter pe care le putem forma şi dezvolta cu ajutorul Educaţiei Sociale în raport cu programa şcolară sunt: discernământul, sinceritatea, iniţiativa, justiţia, elocvenţa, flexibilitatea, creativitatea, autocontrolul, compasiunea, ospitalitatea, curajul, ascultarea, sensibilitatea, responsabilitatea, toleranţa, cumpătarea (Character First Romania) .
Dimensiunea relațional – valorică a personalității, și anume caracterul, poate fi definit în sens larg ca „schemă de organizare a profilului psihomoral, general al unei persoane”, iar în sens restrâns ca „termeni de atitudini și trăsături care determină o modalitate relativ stabilă, constantă de orientare și raportare a subiectului la cei din jur, la sine însuși, la activitatea desfășurată, la însuși societatea…” (Zlate, 2000). Pornind de la aceste definiții constatăm că disciplina Educație Socială își propune formarea unor valori și atitudini precum (Albulescu, 2024): gândirea critică, acceptarea diferențelor interculturale, activismul social, independență și antreprenoriat (în cadrul sistemului atitudinal) și responsabilitate, respect, solidaritate, toleranță, echitate, cooperare etc. (în cadrul sistemului de valori).
Un studiu realizat în anul 2022 pe elevii de clasa a VIII-a și pe profesorii care predau Educație civică din mai multe țări evidențiază rolul studierii acestei discipline la nivel gimnazial și concluzionează că în urma studierii Educației Civice, se formează relații puternice între membri, activismul școlar crește, elevii devin mai motivați, iar procesul democratic prinde contur (Studiul Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie – Raport național, 2022).
Totuși, nu trebuie să ignorăm faptul că în România, disciplinei Educație Socială nu-i este alocată decât o oră pe săptămână, ceea ce este un dezavantaj, deoarece nu poți forma şi dezvolta trăsături caracteriale timp de o oră pe săptămână, timp de 4 ani – 6 ani (luând în calcul și clasele a III-a și a IV-a). De asemenea, susținerea familiei și a societății pentru studierea și aprofundarea acestei discipline este importantă și ajută la creșterea efectelor pozitive în obținerea competențelor sociale și personale.
Însă, din păcate, disciplinele Limba şi literatura română, respectiv Matematica sunt în continuare privite ca fiind centrale în formarea elevilor, în timp ce Educaţia socială este văzută ca o materie secundară, neprioritară. Este necesară o schimbare de perspectivă asupra (Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare)priorităților curriculare, astfel încât Educația Socială să nu mai fie tratată ca o disciplină marginală. Recunoașterea valorii sale în dezvoltarea personală și socială a elevilor ar trebui să se reflecte și în numărul de ore alocate, precum și în formarea continuă a cadrelor didactice.
Un alt aspect de luat în considerare privind formarea şi dezvoltarea caracterului elevilor prin intermediul studierii Educației Sociale sunt comportamentele prosociale și comportamentele antisociale. Timpul acordat pentru crearea unor legături dintre trăsăturile de caracter și comportamentele pro și antisociale trebuie să fie mai ridicat decât timpul dedicat aspectelor teoretice. Comportamentele antisociale şi delicvenţa juvenilă sunt parte din programa şcolară pentru Educaţie Socială, copiii fiind vulnerabili la aceste comportamente (Goleman, 2001). Încurajarea copiilor către comportamente prosociale poate duce însă la efecte pozitive prin intermediul acestei discipline, prin implementarea unor activităţi care încurajează „antrenamentul prieteniei” (Goleman, 2001).
Printre activităţile care ar putea încuraja comportamentele prosociale se enumeră: proiecte educaţionale, proiecte extracurriculare, concursuri creative care evidenţiază trăsături caracteriale pozitive, campanii de voluntariat, proiecte transcurriculare şi interdisciplinare etc. Aceste activități nu doar că stimulează dezvoltarea trăsăturilor de caracter precum empatia, responsabilitatea sau solidaritatea, ci oferă și oportunități concrete de aplicare a valorilor în contexte reale. Prin aceste demersuri, Educația Socială devine un instrument eficient nu doar pentru transmiterea de cunoștințe, ci și pentru modelarea unor comportamente și atitudini necesare într-o societate democratică și solidară.
În concluzie, rolul disciplinei Educației Sociale este important atât în formarea trăsăturilor caracteriale, la dezvoltarea socio-emoțională a elevilor, cât și la comprehensiunea fenomenelor sociale contemporane, dacă acordăm mai multă atenție și timp acestui domeniu prin implicare reală, conținuturi adaptate și cultivarea activă a comportamentelor prosociale în viața școlii.
Bibliografie
Albulescu, I. C. (2024). Educația socială – sinteze pentru profesori. București: Didactica Publishing House.
Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare. (s.d.). Tratto da Ministerul Educaţiei şi Cercetării: rocnee.eu/index.php/dcee-oriz/curriculum-oriz/programe-scolare-front/programe-scolare-in-vigoare
Character First Romania. (s.d.). Tratto da characterfirst.ro
Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche.
Studiul Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie – Raport național. ( 2022). Conferința Națională de Educație Socială. Timișoara: Universitatea din București.
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. București: Pro-Humanitas.