Educarea limbajului are o valoare formativă asupra preșcolarului. Educatoarea are datoria de a dezvolta programe necesare verbalizării preșcolarului (comunicării), compensând nevoile cu care vine acesta din mediul familial.
Cunoscutul teoretician N. Chomsky sugerează că „studiul limbajului poate foarte bine să furnizeze, astfel cum s-a presupus în mod tradițional, perspectivele cele mai remarcabile pentru studiul proceselor mintale la om”.
Psihologii disting două etape ale vârstei preșcolare: 2-3 ani până la 5 ani și de la 5 la 7 ani. În prima etapă, preșcolarul își construiește viziuni subiective, despre ce este el atașat afectiv, iar în cea de-a doua etapă se formează reprezentările sociale.
Copilului căruia i se citește/ povestește/ cântă, de la vârstă fragedă (chiar dinainte de a putea vorbi), atunci când intră în grădiniță este acomodat cu lectura – iar ceilalți, la început sunt plăcut surprinși – dar pe parcursul activității obosește, nu mai acordă atenție lecturii, gândul său fiind la altceva.
În acest sens, prima activitate de observație pe care am inițiat-o este pe un grup de patru preșcolari, de aceeași vârstă:
– doi dintre copii ascultă cu interes o poveste, o lectură și sunt capabili să desprindă ideile din textele citite, având un vocabular bogat (am aflat că li se citește și acasă foarte mult);
– unul dintre copiii din grupul urmărit ascultă cu interes povestea/ lectura citită, desprinde cu ajutor, ideile textului și are însușit un vocabular mediu (i se citește acasă, din când în când, câte o poveste);
– ultimul copil din grupul urmărit ascultă povestea/ lectura citită, fără să prezinte interes, are un vocabular sărac, limbajul nu este dezvoltat corespunzător nivelului de vârstă (acasă nu i se citește).
Similar, în cadrul unei alte componente, lucrez cu trei preșcolari cu aceleași probleme de comunicare și socializare:
– Primului copilaș i-au fost date următoarele sarcini, fără a i se explica prea multe detalii: Așază patru pere! (educatoarea); Răspuns preșcolar: Da. Am pus.; Educatoarea: Bine!
– Al doilea preșcolar a primit următoarea sarcină și indicație: Așază patru pere, pe masă! Ai înțeles? Te descurci? (educatoarea); Răspuns preșcolar: Da, mă descurc! Am așezat.; Educatoarea: Bine! Felicitări!
– Al treilea preșcolar a primit următoarea sarcină, oferindu-i-se mai multe detalii și comunicând mai mult: Așază pe masă patru pere! Ai înțeles? Te ajut sau poți singurul să faci asta? (educatoarea); Răspuns preșcolar: Da, mă descurc singur. Mulțumesc, doamna!; Educatoarea: Felicitări! Te-ai descurcat minunat! Ai rezolvat corect sarcinile.
Bibliografie
– Bianca Bratu, Preșcolarul și literatura (Studiu și antologie), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.