De-a lungul secolelor, basmele și poveștile au fascinat generații de copii. La început ascultate cu urechi avide, apoi citite cu ochi sclipitori, ele dezvăluie o comoară nesfârșită de înțelepciune populară. Cu o influență puternică asupra imaginației și sensibilității copiilor, poveștile transmit o morală pozitivă, ușor de înțeles, având o importanță educativă deosebită.
Pentru a valorifica basmele ca instrument educațional puternic, educatoarea trebuie să dețină o cunoaștere aprofundată a acestui gen literar. Cunoștințele esențiale includ:
- Caracteristicile basmului: elementele specifice care îl diferențiază de alte specii literare.
- Baza reală a basmului: modul în care realitatea se reflectă și se transfigurează în basm.
- Originea și semnificația elementelor fantastice: rolul și simbolistica elementelor magice din basm.
- Personajele și caracterele lor specifice: tipologia personajelor și trăsăturile lor definitorii.
- Rolul compoziției și al limbii basmelor: modul în care structura și stilul basmului contribuie la transmiterea mesajului.
Între poveşti şi basme există o deosebire pregnantă, în basme domină fantasticul, iar în poveşti, atât cadrul, cât şi subiectele şi personajele sunt mult mai apropiate de realitatea vieţii de toate zilele, fantasticul ocupând un loc secundar şi uneori fiind chiar înlocuit cu elemente care-şi au originea în superstiţiile popoarelor.
Deşi deosebirea dintre poveşti şi basme este vizibilă, adesea scriitorii creatori de basme denumesc basmele poveşti. De asemenea marii creatori de basme din literatura universală îşi intitulează operele poveşti: Poveştile (Ch.Perrault), Poveştile Fraţilor Grimm sau Poveştile (H. Cr. Andersen).
Copiii preşcolari îndrăgesc foarte mult basmele deoarece, izvorâte din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună, din dorinţa de a învinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele naturii, fie de asuprirea claselor dominante, având un puternic substrat real.
Tema basmelor este lupta dintre bine şi rău, care se termină totdeauna cu victoria binelui ceea ce place foarte mult copiilor şi le dezvoltă în acelaşi timp dragostea pentru aproapele lui, o conduită morală pozitivă, ei încercând să se identifice în cadrul activităţilor de dramatizare cu personajul principal.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, în general la dezvoltarea personalităţii copiilor.
Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, micii cititori îşi formează noţiuni şi reprezentări despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseversnţă, hărnicie. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptăţii, a adevărului şi a binelui şi detestă nedreptatea, lăcomia, îngânfarea, răutatea şi minciuna. Basmul este preţios și pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău, ajutându-i pe copii să-şi însuşească reprezentări morale.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constitue pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv, ei învaţă să fie curajoşi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţă de cei mai slabi, admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor.
Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la înţelegerea frumosului. Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Ascultându-le sau citindu-le, copiii îşi exersează atenţia pe peripeţiile narate.
Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea limbajului. Copiii sesizează, o dată cu conţinutul de idei, şi expresiile poetice, și le însuşesc, îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, limba maternă, cu expresivitatea şi bogăţia ei, cu frământările de limbă, cu figurile poetice, cu zicătorile pline de înţelepciune, care aduc o însemnată contribiţie la dezvoltarea personalităţii copilului. Ascultând basmele, copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie basmele, precum şi acelea care se repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul lor.
Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos, prilejuind copilului puternice emoţii estetice. Rolul şi importanţa povestirilor constă în valoarea lor cognitivă, etică şi estetică, în influența multilaterală pe care ele o exercită asupra întregii personalităţi a copilului.
Bibliografie
1. Elena Boca-Miron, Elvira Chichişan,- Documentar metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2001;
2. Liliana Ezechil, Mihaela Păişi Lăzărescu- Laborator preşcolar, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2001;
3. Elvira Creţu, Constanţa Iliescu, Silvia Nichita, Stela Popescu – Îndrumător metodic pentru dezvoltarea vorbirii, cunoaşterea mediului înconjurător, jocuri şi activităţi libere, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976;