Activitățile nonformale sunt o resursă la îndemâna consilierului școlar și a echipei multidisciplinare cu scopul atragerii copiilor spre școală, optimizării actului educațional și a performanțelor școlare. Consecințele abandonului școlar în plan psihosocial, individual și familial sunt multiple și de lungă durată, de aceea rolul consilierului școlar din cadrul echipei de specialiști care pot contribui la prevenirea și reducerea absenteismului școlar este unul central. (Violeta, Enea, 2019, pag. 284)
Prin activitățile nonformale integrate într-un program de intervenție, se urmărește prevenirea abandonului școlar prin:
- Concentrarea atenției asupra nevoilor de învățare ale elevului
- Alegerea acelor activități creative care să stimuleze și să angreneze gândirea și creativitatea elevului
- Dezvoltarea abilităților de comunicare nonconflictuală în cadrul echipei
- Învățarea abilităților de relaționare pozitivă și colaborare între elevi
- Bucuria de a fi împreună la joc dar și la munca de echipă
- Momente de destindere și relaxare, detașare de programul școlar riguros
- Facilitarea învățarii într-un mod plăcut, fără presiunea evaluării
- Învățarea de modele eficiente de învățare și unii de la alții
- Descoperirea unor lucruri amuzante unii despre alții
- Să sprijin părinții în a-și motiva copii pentru a progresa la învățătură
- Creerea de contexte de învățare favorabile elevilor cu rezultate slabe la învățătură
- Dezvoltarea încrederii în sine la elevii cu lacune de învățare
- Formarea de echipe părinți-copii care îmbunătățește relația dintre ei
- Descoperirea de către părinți de modalități creative de a-și petrece timpul liber alături de copil
- Facilitarea de contexte favorabile învățării copilului
- Dezvoltarea la elevi a unei atitudini active și participative
- Promovarea și dezvoltarea unui set personal de valori
- Descoperirea de noi abilități și talente
- Susținerea unei dezvoltării armonioase bazată pe procesul autocunoașterii
- Integrarea în echipă care ajută pe termen lung prin adaptarea individului la cerințele societății și apartenența activă în comunitate.
Lucrul în echipă multidisciplinară a consilierului, împreună cu dirigintele, cu profesorii care predau la clasă, cu profesorul de sprijin, cu părinții elevului, aduce beneficii acestuia pe mai multe paliere: individual, familial, social și școlar.
Lectoratele cu părinții prin întâlniri față-n față cu consilierul școlii sau online, sunt contexte de învățare și dezvoltare ale abilităților parentale.
În cadrul sesiunilor de lucru cu cadrele didactice, sunt dezbătute teme care sprijină demersul educațional, pentru a veni în întâmpinarea elevilor cu probleme de învățare și risc de abandon școlar.
Echipele de învățare secondate de elevi mai mari au un real succes, ca activități nonformale. Beneficiul acestor activități este tocmai acela că elevii debutanți ai ciclului gimnazial sunt mai receptivi și dornici să coopereze alături de colegi mai mari și mai experimentați, iar elevii din clasele mai mari au ocazia să fie de folos, să-și exerseze cunoștințele anterioare și să-și îmbunătățească propriile performanțe de învățare.
Concursurile sportive au rolul de a integra în echipă elevi care sunt mai neîncrezători și necompetitivi cu scopul de a le oferi șanse de reușită și autocunoașere.
Atelierele artistice evidențiază talente ascunse, nedescoperite și care contribuie la încrederea în sine a elevului.
Jocurile de masă, statice dar care provoacă gândirea critică, creativitatea și colaborarea îi ajută pe elevi să comunice asertiv, să se sprijine reciproc.
Pentru elevi, echipele de învățare asistate de facilitatori (elevi din clase mai mari) le-a produs entuziasm, dorință de implicare, bucurie.
Pentru cadrele didactice care predau la clasele de gimnaziu se poate forma o echipă profesională de învățare, care accentuează un repertoriu colectiv de practici pedagogice, reflectă colegialitate, legături clare între predare și învățare, o bază comună de cunoștințe. Obiectivele și scopurile stabilite prin cooperare, sprijin atât pentru debutanți, cât și pentru veterani, evidențiază faptul că predarea este mai mult o artă decât o știință, evaluarea succesului se bazează pe demonstrații ale învățării făcute cu ajutorul elevului. (Ann, Lieberman and Lynne, Miller, 2008, pag. 33 )
Elevii au de câștigat atunci când dascălii de la clasă colaborează, când stabilesc un curriculum adecvat pentru a se asigura că toți elevii au acces la aceleași cunoștințe și abilități, când monitorizează frecvent învățarea elevului, când folosesc evaluări formative spre a identifica elevii care au nevoie de ajutor în plus și care, deși au așteptări mari de la elevi, sunt dispuși să-i ajute pe toți să învețe (James, Drexler, 2015, pag. 87 ).
Transferul de la predare și acumulare de cunoștințe la învățarea activă, de la parcurgerea materiei, la o competență demonstrată și aplicată este un salt așteptat și de dorit în comunitățile școlare.
În timp ce desfășuram una din activitățile cuprinse în cercetarea de față, la una din clasele a V-a, unul din elevii din studiul prezent, repetent, care prezintă frecvente tulburări comportamentale, deranjând demersul didactic și refuzând să se implice în activitate, mi-a cerut o coală de hârtie. L-am întrebat pentru ce are nevoie de ea. Mi-a răspuns: – Vreau să-i pun pe colegii mei să semneze dacă sunt prietenii mei sau nu. Am realizat încă o dată în plus nevoia oricărui copil de afecțiune, acceptare și apartenență la grup. Evident că după atragerea atenției prin limbaj și comportament agresiv prea puțini își mai doreau să-i fie aproape. Cu toate acestea, acest copil încă mai spera să găsească înțelegere și măcar un prieten.
Copiii doresc să fie acolo unde sunt apreciați, unde există entuziasm. Acolo unde contează cu adevărat. Ei știu când suntem interesați de persoana lor, de felul cum gândesc, cum se simt, când îi ascultăm cu răbdare, când lecțiile sunt sub forma dialogului, la nivelul lor de vârstă și înțelegere, interesante și semnificative.
O dată cu trecerea timpului și apariția unor noi factori ce contribuie la apariția eșecului școlar în rândul elevilor, alături de schimbarea viziunii educativ-informative și formative, egalitatea de șanse privind educația, suportul psihopedagogic oferit în școli, este tot mai necesară o implicare a tuturor factorilor în educația școlară pentru prevenirea și diminuarea abandonului școlar precoce.
Referințe bibliografice
Lieberman, Ann, and Miller, Lynne – Teachers in profesional communities: Improving teaching and learning. Series on School Reform. New York, eds 2008, Teacher College Press.
Drexler, James, L. – Cultivarea comunității școlare. Inițierea dascălilor și comunităților profesionale de învățare, edit. ACSI, Europa, 2015
Dumitru, Ion Al., – Consiliere psihopedagogică, Edit. Iași: Polirom, 2008
Enea,Violeta – Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, Edit. Polirom, 2019J. Elias,
Henley, Karyn – Predarea adaptată copilului, edit. ACSI Europe, 2010