În era presiunii educaționale crescânde, unde performanța academică pare uneori să umbrească esența umană a procesului de învățare, profesorul devine nu doar transmițător de cunoștințe, ci și pilot emoțional pentru generațiile viitoare. Tocmai această realitate a stat în centrul cursului internațional „Resilience and Well-being Strengths for Teachers”, organizat în inima Rivierii Franceze, la Nisa, de către Europass Teacher Academy.
Mai mult decât un simplu training, acest eveniment, derulat în cadrul unui proiect Erasmus+, a reprezentat un dialog transformativ, reunind educatori din șapte țări europene într-o călătorie comună de redescoperire a echilibrului și a sensului în profesia didactică. În contextul unei lumi în continuă schimbare, unde elevii și profesorii se confruntă cu provocări emoționale fără precedent, acest curs a oferit un cadru și unelte practice pentru a construi sănătate mentală și rezistență psihologică direct în sala de clasă.
Arhitectura rezilienței – de la teorie la practică
Sub îndrumarea expertă a trainerului Frances Osborne, participanții au explorat reziliența nu ca o trăsătură statică sau înnăscută, ci ca o arhitectură dinamică, ce poate fi proiectată și întărită cu intenție. Cursul a deconstruit metodic mitul „super-eroului” pedagogic, acel profesor care pare imun la stres și oboseală, înlocuindu-l cu viziunea unui profesionist autentic, conștient de propriile limite și capabil să se reîncărce.
Printre cele mai valoroase instrumente practice predate s-au numărat:
- Jurnalele de gratitudine și realizări: Participanții au învățat cum să utilizeze un jurnal pentru a identifica și celebra micile victorii zilnice, atât personale, cât și ale elevilor. Această practică, sprijinită de cercetări în psihologia pozitivă, ajută la combaterea „oboselii compasionale” și la menținerea focusului pe progres, oricât de mic ar fi acesta.
- Tehnici de respirație conștientă și grounding: Pentru gestionarea stresului acut în situații de criză (un conflict în clasă, o discuție dificilă cu un părinte), cursul a oferit o serie de tehnici de reglare emoțională instantă. Acestea ajută profesorul să rămână centrat și să răspundă, nu să reacționeze impulsiv.
- Schema de „reframing” cognitiv: Frances Osborne a ghidat profesorii în exercițiul de a-și reinterpreta provocările. O clasă „gălăgioasă” poate fi privită ca una plină de energie care așteaptă să fie direcționată. Un elev „provocator” poate fi văzut ca un copil care cere, prin comportamentul său, atenție și conexiune. Această schimbare de perspectivă reduce frustrarea și deschide căi noi de intervenție.
Aceste metode, aplicate în mod constant, nu doar sporesc reziliența profesorului, ci creează un fond emoțional pozitiv din care pot beneficia toți elevii.
Empatia ca instrument didactic esențial
Una dintre cele mai profunde transformări aduse de curs a fost înțelegerea empatiei nu ca o calitate vagă, ci ca o competență concretă, ce poate fi exersată și perfecționată. Competența de ascultare activă dezvoltată în cadrul atelierelor a evidențiat, prin exerciții practice, cum calitatea atenției pe care o acordă un profesor unui elev influențează direct starea de bine a acestuia și, implicit, capacitatea sa de a învăța.
Prin metode non-formale, educatorii au experimentat direct cum să:
- Recunoască semnele de vulnerabilitate la elevi: Au învățat să decodeze nu doar cuvintele, ci și limbajul nonverbal, tonul vocii și comportamentele de evitare, care sunt adesea strigăte de ajutor neexprimate verbal.
- Creeze spații sigure pentru exprimarea emoțională: Cursul i-a învățat cum să structureze activități și ritualuri în clasă care să îi permită elevului să spună „nu mă simt bine” fără teama de a fi judecat sau minimizat. Acest lucru este vital pentru sprijinirea elevilor vulnerabili.
- Transforme conflictele în oportunități de conexiune: În loc să reprime un conflict, profesorii au învățat tehnici de mediere și întrebări deschise care să conducă la înțelegere reciprocă. Astfel, un incident disciplinar devine o lecție de inteligență emoțională pentru întreaga clasă.
Aplicația acestor metode non-formale în sprijinirea educației incluzive a fost o revelație. Ele nu necesită resurse materiale semnificative, ci doar prezență, intenție și deschidere din partea adultului.
Managementul clasei prin conștientizare emoțională
Dincolo de strategiile disciplinare tradiționale, care se adresează adesea doar simptomului și nu cauzei comportamentului, cursul a pus un puternic accent pe managementul emoțiilor colective. Participanții au învățat să identifice „climatul emoțional” al clasei – acea senzație subtilă de agitație, oboseală sau entuziasm care umple sala – și să aplice tehnici de reglare adecvate.
Aceasta înseamnă să percepi clasele nu ca un grup omogen, ci ca un sistem viu, cu o dinamica emoțională proprie. Dacă „temperatura emoțională” este prea ridicată, un scurt exercițiu de mindfulness sau o pauză activă poate readuce calmul. Dacă este prea scăzută, o activitate energizantă sau o poveste personală relevantă poate restabili conexiunea și interesul. Acest nivel de conștientizare și răspuns transformă mediul de învățare dintr-un spațiu de control într-unul de creștere autentică, unde atât profesorul, cât și elevul, se simt văzuți și respectați.
Dimensiunea europeană a bunăstării – o fântână de inspirație
Una dintre cele mai valoroase părți ale experienței a fost, fără îndoială, cadrul multicultural. Interacțiunea cu colegi din Germania, Ungaria, Austria, Cehia, Tenerife, Azore și România a oferit o perspectivă comparativă unică asupra provocărilor și soluțiilor educaționale. Această diversitate a fost o bogată sursă de inspirație.
De la rigoarea și structura abordărilor germane la focusul pe relații și comunitate din țările mediteraneene, schimbul de bune practici a demonstrat un adevăr universal: deși sistemele școlare, curriculum-urile și contextele culturale diferă, nevoia fundamentală de conexiune, siguranță și recunoaștere este aceeași la un copil din Berlin, unul din Budapesta sau unul din Satu Mare.
Profesorii au plecat din Nisa nu doar cu un certificat, ci și cu o rețea europeană de sprijin, cu colegi cu care pot discuta provocări și de la care se pot inspira. Această dimensiune a consolidat în mod direct competențele digitale și de comunicare, transformând teoria învățată într-o practică vie.
Răspândirea efectului asemeni unui val
Experiența din Nisa a demonstrat, pe de o parte, că investiția în bunăstarea profesorilor nu este un lux, ci o condiție esențială pentru calitatea educației. Această investiție generează un puternic efect de val: un profesor echilibrat și rezilient creează un mediu de învățare sigur, care, la rândul lui, sporește reziliența și bunăstarea elevilor, care vor deveni adulți mai sănătoși emoțional.
Pe de altă parte, programul Erasmus+ (proiectul cu codul 2024-1-RO01-KA121-SCH-000214744, derulat de Colegiul Național „Doamna Stanca” Satu Mare) și-a dovedit din nou importanța crucială în construirea unei educații europene moderne. Prin astfel de mobilități, profesorii români nu sunt doar beneficiari de cunoștințe, ci și contribuitori activi la dialogul pedagogic european.
Prin întoarcerea acasă, profesorii participanți devin piloni ai schimbării, aducând în comunitățile lor școlare din România instrumente practice, o perspectivă reîncărcată și o încredere consolidată în puterea de a face școala un loc mai bun, mai uman și mai eficient pentru toți copiii. Și, în ultimă instanță, aceasta este esența adevăratei excelențe în educație.