Relieful major al Europei și al României. Variantă de scenariu didactic

Relieful unui spaţiu geografic poate fi clasificat în mai multe categorii distincte. În funcţie de altitudine, relieful Europei se desfăşoară pe mai multe trepte. Dupã geneză, se disting mai multe tipuri de relief. Din punct de vedere complex, se evidenţiază câteva unităţi majore de relief. Aceleaşi categorii de relief major caracterizează şi teritoriul României.

Relieful european include trei trepte altitudinale majore: munţi, dealuri şi podişuri şi câmpii. Diferenţierea dintre cele trei trepte este relativă, în aceastã clasificare a reliefului intervenind criteriul structurii geologice. De exemplu, Meseta spaniolã este un podiş cu altitudini care urcă pânã la 600-700 m, în vreme ce areale considerate montane au altitudini asemãnãtoare.

Cele trei trepte altitudinale pot fi întâlnite pe tot continentul. Totuşi, partea sudică a Europei este caracterizată de altitudini mai mari, treapta montană, dealurile şi podişurile ocupând suprafeţe extinse, în vreme ce câmpiile şi podişurile joase domină părţile nordice şi sudice ale continentului.

La nord de paralela de 50°N, treapta montană este reprezentată doar de Munţii Scandinaviei, Munţii Urali, Munţii Metaliferi şi Sudeţi şi de masivele montane din Arhipelagul Britanic şi din Islanda.

Dealurile şi podişurile europene se găsesc în proximitatea treptei montane (Subcarpaţii, Podişul Bavariei) sau se individualizează în mijlocul unor suprafeţe mai joase (Platoul Central Rus, Platoul Volgăi).

Mai mult de 50% din suprafaţa continentului este ocupată de treapta cea mai joasă de relief, câmpiile, precum Câmpia Panonică, Câmpia Română şi Câmpia Padului. Cele mai întinse sunt Câmpia Europei de Est şi Câmpia Nord-Europeană.

Un loc special în peisaj îl deţin câmpiile şi regiunile joase litorale, răspândite de-a lungul coastelor.

Unităţile tectono-structurale

Evoluţia geologică a continentului, în relaţie cu elementele structurale şi petrografice, a imprimat peisajului caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unităţi majore de relief:
Unităţile de relief pe structuri precambriene ocupă cea mai mare parte a jumătăţii estice şi se dezvoltă fie pe Scutul Baltic (Podişul Norrland, Câmpia
Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeană (Câmpia Europei de Est).
Unităţile de relief pe structuri caledonice se găsesc în partea de nord-vest a continentului. Structurile cutate caledonice se reflectă în relief prin munţi cu altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate (Munţii Scandinaviei, Munţii Scoţiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite de depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestulCâmpiei Nord-Europene.
Unităţile de relief pe structuri hercinice sunt răspândite din Peninsula Iberică şi sudul Marii Britanii până în extremitatea estică a Europei şi au aspect de podişuri sau munţi joşi. Meseta spaniolă, Podişul Central Francez, Podişul Boemiei, Munţii Ural fac parte din această categorie. Acolo unde structurile hercinice au fost puternic erodate şi acoperite ulterior de depozite sedimentare, au luat naştere câmpii de acumulare. Jumătatea de vest a Câmpiei Nord-Europene se găseşte aproape integral pe fundament hercinic.
Unităţile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care a marcat Europa şi sunt reprezentate în principal de lanţul montan care ocupă mare parte din sudul continentului, incluzând Munţii Pirinei, Alpi, Carpaţi, Balcani şi Caucaz.
Tot din categoria unităţilor de relief pe structuri alpine fac parte şi unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonică).

SCENARIU DIDACTIC

treaptă de relief:

O asociere altimetrică a denivelărilor scoarţei terestre, pe anumite intervale, considerate de obicei astfel :0-200 m pentru câmpii, 200-800 ( 1000 m ) pentru dealuri şi podişuri , peste 800 ( 1000 m ) munţii.

Tip de relief, se deschide prezentarea https://prezi.com/vzmeze1nb81g/tipuri-de-relief/