Meseria de profesor este caracterizată ca fiind una plină de schimbări, în care cadrele didactice trebuie să aibă capacitatea de a se adapta la diferite situații care se ivesc în cariera lor profesională (Collie & Martin, 2016). Unele schimbări sunt anticipate, de exemplu începerea unei noi generații de elevi cu un nou colectiv de părinți, schimbarea instituției de învățământ, dar unele schimbări pot fi neașteptate, de exemplu evenimentele perturbatoare, comportamentele indezirabile ale elevilor, neimplicarea și lipsa de comunicare a părinților, colegilor, directorilor.
Profesorii trebuie să aibă capacitatea de a se integra în grupurile sociale și să stabilească relații interpersonale bazate pe încredere atât cu colegii, cât și cu elevii, dar și cu părinții elevilor. Relația dintre cadre didactice, părinți și elevi are un rol major în ceea ce privește optimismul cadrelor didactice și creșterea emoțiilor pozitive deoarece prin intermediul unor relații de calitate, bazate pe comunicare, încredere, sprijin, profesorilor le va fi mai ușor să organizeze activități educaționale care să stimuleze învățarea copiilor, elevilor (McLean et al., 2023). Profesorii au lucrat mult cu elevii în ceea ce privește însușirea achizițiilor pentru citire, scriere, calcul matematic, dar studiile recente remarcă importanța îndreptării atenției către educarea și performanțele elevilor pe toate palierele: cognitiv, emoțional, social (Consiliul de Stat al Educației din Illinois, 2019). Prin intermediul acestor studii se aduce în atenția profesorilor faptul că ei trebuie să organizeze activități instructiv-educatice și extrașcolare care să stimuleze dezvoltarea abilităților sociale, emoționale și morale ale elevilor care contribuie la creșterea calității vieții, implicit a bunăstării generale.
Abordarea holostică a elevilor este o schimbare pentru profesori, aceștia având nevoie de abilități de adaptare, de deschidere către noi experiențe și tehnici de reziliență. În ultima vreme, specialiștii au atras atenția asupra modului în care strategiile de reglare emoțională ale profesorilor influențează climatul clasei de elevi și relațiile interpersonale care se stabilesc la nivelul mediului educațional. În acest sens, abilitatea de a-și regla emoțiile, satisfacția la locul de muncă și optimismul academic în rândul profesorilor au un rol major în ceea ce privește dezvoltarea capacității acestora de a răspunde nevoilor pe care le au elevii, la nivel holistic (Braun, 2020).
Elevii și copiii din ciclul primar și preșcolar se dezvoltă din prisma contextului social în care se află. De aceea, teoreticienii au semnalat faptul că spațiul în care se desfășoară actul educațional influențează elevii și preșcolarii din punctul de vedere al dezvoltării sociale, emoționale și academice (Braun et al., 2020). Concluziile unor studii au arătat faptul că sentimentele, convingerile, capacitățile de gestionare a dinamicii sociale, obiectivele cadrelor împreună cu relațiile emoționale au repercusiuni asupra rezultatelor academice și motivației de învățare din rândul elevilor și copiilor. Anumite studii au demonstrat faptul că simptomele depresive și anxioase ale profesorilor corelează pozitiv cu rezultatele scăzute și dezvoltarea socio-emoțională precară în rândul elevilor și preșcolarilor. Studiul lui Braun et al., 2020 a arătat că elevii au simțit mai puține emoții negative atunci când profesorul a folosit reevaluarea cognitivă. În schimb, elevii ai căror profesori au folosit suprimarea ca strategie de coping au raportat că au o perspectivă de viitor mai puțin plăcută față de elevii ai căror profesori au folosit reevaluarea cognitivă.
Unii teoreticieni susțin faptul că emoțiile profesorilor sunt strâns legate de mediul politic, social și economic în care acesta își desfășoară procesul instructiv-educativ. Societatea actuală evaluează munca profesorului prin intermediul raportării numărului de ore lucrate și venitul acestuia, fără să țină cont de efortul psihic și de munca emoțională pe care acesta trebuie să le depună în fiecare zi. Societatea este complexă și într-o permanentă schimbare, fapt ce îl determină pe profesor să utilizeze strategii de coping cognitiv-emoționale pentru a se putea adapta mai ușor noilor cerințe (Saunders, 2013).
Mai mult de atât, există o relație între mediu, emoții și comportamente. Funcția de profesor necesită sensibilitate, blândețe, iar profesorii trebuie să își gestioneze emoțiile astfel încât să ofere un bun exemplu elevilor și părinților. De asemenea, profesorii manifestă emoții și comportamente în funcție de așteptările părinților, elevilor, colegilor, directorilor, instituțiilor. Profesorii sunt cei care simt o multitudine de emoții de-a lungul unei zile de muncă. Emoțiile pozitive joacă un rol important în ceea ce privește capacitatea profesorilor de a se adapta, de a fi deschiși spre noi experiențe, de a lua decizii care să le ofere confortul psihic dorit și de a fi mai optimiști. De asemenea, profesorul trebuie să își regleze emoțiilor și în funcție de schimbările ce se produc la nivelul organizării procesului de învățământ, deoarece aceștia trebuie să se perfecționeze în mod constant, să își regleze modul de lucru în funcție de elevi și de părinți, să utilizeze o gamă largă de strategii didactice adecvate vârstei copiilor și preșcolarilor, să stimuleze copiii în procesul lor de învățare și să ofere un model de urmat din punctul de vedere al comportamentului și manifestării acestuia.
În această ordine de idei, profesorii experimentează emoții negative atunci când întâmpină dificultăți și impedimente în ceea ce privește dezvoltarea și evoluția lor profesională (Saunders, 2013). Relațiile pozitive dintre profesori, copii și părinți contribuie la dezvoltarea unui climat deschis și o atmosferă plăcută în mediul educațional. Mai mult de atât, implicarea părinților și comunicare deschisă cu aceștia sunt predictori ai optimismului în rândul cadrelor didactice din învățământul primar și preșcolar (Zhang, 2011). În acest sens, părinții care dezvoltă relații pozitive cu profesorii copiilor lor și copiii care au comportamente dezirabile în mediul social și educațional asigură existența și apariția unor perspective pozitive față de viitor în ceea ce privește cariera didactică a profesorilor. Așadar, optimismul academic și reglarea emoțională au un rol important în ceea ce privește organizarea optimă și desfășurarea de calitate a procesului instructiv-educativ.
În urma studiilor, s-a demonstrat faptul că profesorii care folosesc reevaluarea cognitivă ca strategie de coping tind să stabilească și să mențină relații interpersonale bazate pe respect, încredere și comunicare față de profesorii care folosesc suprimarea ca strategie de coping. În plus, copiii și elevii din învățământul primar și preșcolar au parte de o dezvoltarea armonioasă atunci când profesorii își reglează emoțiilor și sunt optimiști. Schimbările din mediul social presupun o serie de provocări și la nivelul emoțional al cadrelor didactice. Este important ca profesorii să cunoască anumite strategii de reglare emoțională și să răspundă adecvat în cadrul situațiilor în care sunt puși. Agenții procesului instructiv-educativ sunt supuși unor cerințe cognitive, sociale și emoționale determinate de factorii externi legați de politicile educaționale, de colectivul de părinți, dar și de relațiile interpersonale din cadrul grupului de copii (Luque-Reca et al., 2022).
Profesorii nu manifestă toate emoțiile pe care le trăiesc în cadrul unei situații, ci folosesc o suită de strategii de coping (Sutton 2004, 2009; Taxer & Gross, 2018). De exemplu, un copil din învățământul primar poate face un comentariu umoristic asupra altui coleg, dar cadrul didactic alege să opteze pentru o atitudine fermă, ceea ce va determina orientarea spre actul educațional. În activitățile de zi cu zi desfășurate în mediul școlar, cadrul didactic se întâlnește cu o serie de situații plăcute sau neplăcute. De aceea, este important ca el să se folosească de anumite strategii de reglare emoțională adecvate personalității sale. De asemenea, studiile arată că și optimismul are efecte pozitive asupra bunăstării psihologice a unui cadru didactic. Persoanele optimiste au tendința de a evalua pozitiv o situație trăită, fapt ce atenuează impactul stresorilor (Banerjee, 2012). De asemenea, strategiile de coping cognitiv-emoțional și optimismul academic prezente în rândul cadrelor didactice determină creșterea calității actului educațional, dar și stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale (profesor-profesor, profesor-elev, profesor-părinte). Cercetările au ajuns la concluzia că alegerea și însușirea unor strategii de coping cognitiv-emoțional sunt dependente de anumiți factori, precum: vârsta, genul, experiența de predare, mediul, calitatea relațiilor din unitatea de învățământ, resursele materiale, resursele financiare, atitudinea elevilor, atitudinea părinților.
În ultimii ani, mediul educațional a suferit diverse schimbări: schimbarea programelor, a evaluărilor, a structurii anului școlar, reforme etc. În acest sens, cadrul didactic trebuie să adopte mecanismele adecvate de coping care să îl determine să facă față provocărilor. Optimismul joacă un rol important în ceea ce privește schimbarea și adaptarea modului în care privim o situație plăcută sau mai puțin plăcută. De aceea, este important ca profesorul din învățământul primar și preșcolar să dorească anumite așteptări pozitive de la viitor, dar totodată acesta trebuie să seteze anumite limite din punctul de vedere al realității cu privire la rezultatele viitoare.
Profesorii au nevoie de sprijin social și emoțional din partea mediului în care își desfășoară activitatea. În acest sens, implicarea părinților, comunicarea deschisă, relațiile pozitive cu elevii, copiii, părinții, colegii și directorii sunt predictori ai stării de bine a profesorului și, implicit, a creșterii emoțiilor pozitive și a optimismului. Strategiile de coping cognitiv-emoțional reprezintă resursele personale eficiente și importante pentru cadrele didactice. De asemenea, o altă componentă importantă ce oferă o bună desfășurare a activităților face referire la optimismul academic. Optimismul reprezintă o dispoziție mentală care reflectă evaluarea pozitivă a unei situații sau a viitorului (Marko & Savickas, 1998, p. 107). Așadar, relația dintre reglarea emoțională și optimismul academic în rândul cadrelor didactice este evidentă doarece formează un scut împotriva impulsurilor, a reacțiilor emoționale. În urma unor studii, s-a demonstrat că profesorii folosesc mai des suprimarea deoarece, în acest fel, ei maschează emoțiile pe care le au și le transformă (modularea răspunsului) din emoții negative în emoții pozitive (Demaree et al., 2006). De asemenea, studiile au demonstrat faptul că profesorii care folosesc reevaluarea cognitivă ca strategie de reglare emoțională tind să simtă mai multe emoții pozitive și să își regleze starea înainte de desfășura activitățile instructiv-educative (Sutton, 2004). Alte rezultate semnificative fac referire la studiile care au arătat faptul că profesorii simt mai multe emoții pozitive atunci când există o relație pozitivă cu elevii, cu părinții, bazată pe încredere și comunicare. De asemenea, unele studii au demonstrat faptul că profesorii care își reglează emoțiile prin intermediul suprimării sunt mai predispuși spre a fi epuizați și stresați (Demaree et al., 2006). Profesorii fac exerciții de respirație, de calmare pentru a exprima emoțiile dorite, chiar dacă acest lucru generează creșterea emoțiilor negative.
Literatura de specialitate concluzionează că pentru a simți emoții pozitive, profesorii trebuie să simtă sprijin social și emoțional din partea elevilor și din partea părinților. Mai mult de atât, reevaluarea cognitivă reprezintă modalitatea prin care un cadru didactic reinterpretează comportamentele perturbatoare ale elevilor. Însă, dacă există o frecvență mare a acestor comportamente din cauza numărului mare de copii, atunci profesorul simte frustrare din cauza faptului că nu mai poate gestiona climatul și atmosfera grupului, astfel crescând intensitatea emoțiilor negative. Prin urmare, dacă profesorii se simt bine la locul de muncă, șansele ca aceștia să dea randament și să obțină performanțe sunt mai mari. Profesorii trebuie să cunoască aceste strategii de reglare fiindcă aduc un mare avantaj în ceea ce privește cariera lor. Emoțiile pozitive ale profesorului pot spori motivația elevului în procesul de învățare, astfel încât să obțină performanțe.
Bibliografie
1. Sutton, R. E. (2004). Emotional regulation goals and strategies of teachers. Social Psychology of Education, 7(4), 379–398. doi.org/10.1007/s11218-004-4229-y
2. Gross, J. J., & John, O. P. (2003). Individual differences in two emotion regulation processes: Implications for affect, relationships, and well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 85, 348–362. doi.org/10.1037/0022-3514.85.2.348
3. Gross, J. J., & Thompson, R. (2007). Handbook of emotion regulation. Emotion regulation: Conceptual foundations, 3–26 4. Taxer, J. L., & Gross, J. J. (2018). Emotion regulation in teachers: The “why” and “how”. Teaching and Teacher Education, 74, 180–189. doi.org/10.1016/j.tate.2018.05.008
5. McLean, L., Taylor, M., & Sandilos, L. (2023). The roles of adaptability and school climate in first-year teachers’ developing perceptions of themselves, their classroom relationships, and the career. Journal of School Psychology, 99, 101213. doi.org/10.1016/j.jsp.2023.04.003