Parteneriatul educațional constituie o prioritate a strategiilor de orientare către dezvoltarea educației românești. Ș. Iosifescu (p.145) surprinde condițiile necesare pentru crearea parteneriatelor școlare la nivelul învățământului românesc. Pentru a realiza un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, apare condiția operării schimbării de valori, atitudini și comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicați: decidenți , reprezentanți ai școlii, familie, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale și nonguvernamentale.
Aceste schimbări fundamentale care condiționează evoluția parteneriatului și implicit, evoluția sistemului de învățământ, pot fi realizate la nivel micro- și macrosocial prin organizarea unor programe de formare specifice, cât și prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte educaționale în regim de parteneriat.
Traducerea în fapt a parteneriatului poate începe prin constituirea unui grup de colaborare , care va include reprezentanții diferitelor categorii și instituții ale comunității. Coeziunea și eficiența unui astfel de grup sunt condiționate de promovarea unor valori comune la nivelul partenerilor implicați, cum ar fi:
- asigurarea egalității șanselor în educație;
- revigorarea spiritului civic și a comunicării deschise ;
- promovarea dialogului, transparenței și a comunicării deschise;
- încurajarea inițiativei și a participării;
- dezvoltarea cooperării și colaborării;
- statuarea disciplinei și a responsabilității ;
- armonizarea condițiilor specifice cu exigențele generale de ordin general.
În cadrul unui asemenea nucleu comunitar, reprezentanții școlii trebuie să își asume rolurile de promotor, catalizator și facilitator în realizarea parteneriatelor educaționale la următoarele niveluri: local, național și internațional.
Proiectele de dezvoltare a relațiilor comunitare la nivel local vizează descoperirea și valorificarea elementelor culturale dintre două sau mai multe școli existente la nivel local , în vederea intercunoașterii tradițiilor și a integrării sociale optime a elevilor. În comunitățile locale monoculturale și omogene din punct de vedere etnic, după C. Cucoș (p.195) sunt necesare acțiuni de pregătire prealabilă pentru dialog intercultural, în vederea facilitării contactelor și interacțiunilor viitoare, posibile.
Proiectele de dezvoltare a relațiilor comunitare la nivel național precizează faptul că sunt implicate cel puțin două organizații școlare, în vederea realizării unor schimburi de informații, de experiențe, de valori culturale diferite. Scopul de bază al acestor proiecte îl reprezintă cunoașterea modelului cultural național, prin includerea unor domenii diverse: literatură, artă, istorie, geografie etc.
Pentru proiectele de dezvoltare a relațiilor comunitare la nivel internațional C.Cucoș (p.172) subliniază nevoia de deschidere a politicilor educative și culturale, nu numai valori naționale, ci și valori internaționale, deoarece cooperarea economică și politică va deveni imposibilă dacă nu se va alia cu spiritul de comprehensiune și de cooperare în domeniile culturii și educației. Parteneriatele internaționale asigură dezideratele integrării europene, iar, în plan final, integrarea universală a conștiințelor.