Integrarea naturii în procesul educațional contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului, stimulând curiozitatea, responsabilitatea și spiritul de observație. Tema „Verde în grădină” este povestea unei săptămâni pline de descoperiri. Această temă oferă numeroase oportunități de învățare activă, explorare și colaborare, mai ales pentru elevii din clasa pregătitoare, care se află într-o etapă esențială de formare a relației cu mediul înconjurător.
Scopul a fost să aduc grădina mai aproape de copii, chiar în mijlocul învățării noastre zilnice, printr-un un fir narativ care să lege jocul, curiozitatea, natura și învățarea într-un singur buchet de activități.
Ziua 1: Exploratorii din curtea școlii
Ne-am început aventura cu o ieșire în curtea școlii. Fiecare copil avea un mic carnet de observații, iar misiunea era clară: să descopere viața din grădină. Am pornit în tăcere, ca niște exploratori adevărați. Unii au descoperit trifoi, alții păpădii, iar câțiva s-au oprit să urmărească un gândăcel grăbit. Ne-am așezat apoi pe bănci și fiecare a desenat ce i-a plăcut cel mai mult. Am vorbit despre părțile unei plante și am învățat să numim frunza, tulpina și floarea. Am observat frunze de forme și dimensiuni diferite, am comparat grosimea tulpinilor și am numărat florile găsite pe traseu. Aici a intrat în scenă matematica, fără să le spun direct că „facem matematică”: Câte petale are floarea ta? Care frunză e mai lungă? Putem ordona frunzele de la cea mai scurtă la cea mai lungă? Am învățat prin joc, iar ei nu se mai opreau din întrebat și măsurat cu ochii și mâinile.
Ziua 2: Micul nostru colț verde
Ziua următoare a fost despre acțiune, am transformat sala de clasă într-o mini-seră. Pe mese ne așteptau ghivece mici, semințe de fasole, pământ și stropitori colorate. Fiecare copil și-a plantat cu grijă sămânța, după ce mai întâi le-am numărat împreună și le-am sortat, apoi i-a dat un nume și a promis să o îngrijească zilnic. În timp ce plantau, le-am vorbit despre procesul de germinare – cum o sămânță mică prinde viață, crește, se înalță și înflorește. Unii copii au fost fascinați să afle că nu toate plantele se mănâncă și am discutat despre diferențele dintre plantele comestibile și cele decorative. Astfel, fără să ne dăm seama, am făcut și știință și educație civică. A fost o activitate simplă, dar cu un impact uriaș – în ochii lor am văzut responsabilitate, entuziasm și curiozitate.
Am făcut un tabel mare pe perete unde am trecut numele fiecărui „grădinar” unde vom nota împreună evoluția plantelor. Copiii deja își făceau planuri să le ducă acasă când vor crește mari.
Ziua 3: Grădina mea de vis
Ziua de miercuri a fost una dintre cele mai creative. Am întins pe bănci plastilină, hârtie colorată, bețișoare, capace, sfoară și alte materiale reciclate și am organizat un atelier creativ. Le-am spus:
— Imaginați-vă că sunteți grădinari magici. Cum ar arăta grădina voastră de vis?
Și-au lăsat imaginația să zboare. Copiii au lucrat în echipe sau individual, după cum au dorit, au tăiat, lipit și modelat. Au apărut grădini cu flori care cântă, cu legume zâmbitoare și pomi care spun povești. A fost o adevărată lecție de arte vizuale, dar și de reciclare creativă – o lecție de educație civică subtilă, dar valoroasă. Am lipit lucrările lor pe panoul clasei și l-am intitulat: „Expoziția grădinilor fermecate”.
Ziua 4: Povestim și dramatizăm
Ziua următoare am ales o poveste clasică: „Ridichea uriașă”. Am citit-o împreună, apoi am transformat clasa într-o mică scenă. Copiii au fost personaje – bunici, nepoți, căței, pisici – și au tras, au împins și au râs împreună și, fără să-și dea seama, au învățat despre colaborare și perseverență.
Am vorbit și despre importanța plantelor în viața noastră, iar un băiețel a spus:
– Dacă n-ar fi grădini, cred că pământul s-ar întrista!
Această activitate a consolidat limbajul oral, a încurajat cooperarea și a adus tema grădinii într-un alt registru – cel al jocului de rol și al învățării prin poveste.
La final, am făcut un mic joc științific – am adus mai multe legume și flori, iar copiii au trebuit să le grupeze: „se mănâncă” sau „nu se mănâncă”.
Ziua 5: Cântec și mișcare
Vineri, am încheiat săptămâna în cântec. Am învățat „Să creștem flori”, un cântec vesel, pe care l-am dansat cu mișcări inspirate din natură: mâini ca razele de soare, palme ca petalele florilor. Fetițele s-au transformat în flori, băieții în raze de soare, și clasa noastră a înflorit – la propriu și la figurat.
Am făcut și un mic joc matematic – am numărat frunze decupate, am grupat semințe, apoi am luat riglele și am măsurat cât de mult au crescut plantele noastre din ghivece. Unii copii au început să compare:
— Planta mea are 12 centimetri! A mea are doar 9!
Iar eu i-am încurajat să noteze în carnetele lor evoluția zilnică – o altă formă de matematică aplicată, dar fără ca cineva să se plictisească.
Final de poveste (dar nu și de învățare)
Săptămâna noastră „verde” a trecut repede, dar a lăsat urme adânci în sufletele copiilor. Am învățat nu doar despre plante, ci și despre grijă, responsabilitate, observație și frumusețea lucrurilor simple. Am îmbinat matematica, știința, arta, muzica, educația civică și jocul într-o poveste vie, autentică, pe care copiii o vor purta cu ei mult timp.
Și cine știe? Poate că, într-o zi, unul dintre acești copii va deveni grădinar, biolog sau poate doar un om care va planta o floare cu gândul la această săptămână magică.
Pentru mine, ca dascăl, a fost o săptămână în care învățarea s-a împletit cu bucuria pură. Verde în grădină n-a fost doar o temă – a fost o poveste trăită împreună.