Programă şcolară pentru disciplina opţională „Verbe, locuţiuni şi expresii”

Disciplina opţională „Verbe, locuţiuni şi expresii” (opţional la nivelul disciplinei Limba şi literatura română) este proiectată în perspectiva formării unor atitudini şi competenţe având în vedere modelul comunicativ-funcţional. Programa pune accentul pe dezvoltarea abilităţilor aplicative şi pe formarea competenţelor de exprimare orală şi scrisă.

Denumirea opţionalului: „Verbe, locuţiuni şi expresii” 

Tipul opţionalului: la nivelul disciplinei limba şi literatura română (disciplină nouă)

Clasa: a VII-a

Nr.ore pe săptămână: 1 oră 

Durata: 1 an şcolar

Argument

În practica şcolară – cu ocazia testărilor, a examenelor, a concursurilor/olimpiadelor, a efectuării temelor – este frecvent întâlnită cerinţa de a identifica verbele dintr-un text dat, de a alcătui o locuţiune care să conţină un anumit cuvânt dat, sau să se facă diferenţa dintre o locuţiune verbală şi o expresie verbală. Priceperile şi deprinderile care se formează în cadrul orelor acestui opţional nu vin numai în sprijinul însuşirii temeinice a limbii şi literaturii române, ci constituie un suport valoros în înţelegerea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la alte discipline.

Am pornit în demersul meu de la afirmaţia lui Ferdinand de Saussure, conform căruia ” De regulă, nu vorbim prin semne izolate, ci prin grupuri de semne, prin mase organizate ce sunt ele însele semne”. Acest proces presupune intervenţia diferitelor mijloace pe care ni le oferă limba pentru a spori expresivitatea unei comunicări. Limba în sine nu poate recurge numai la unităţi singulare, sintetice, ci şi la unităţi mai complexe, analitice, care se formează bineînţeles tot pe baza celor anterioare. Acestea din urmă dovedesc caracterul idiomatic al unei limbi, în cazul nostru al limbii române. Voi trata în cursul de faţă acele unităţi complexe cunoscute sub denumirea de locuţiuni şi expresii verbale.

Prin conţinuturile vizate s-a încercat o sistematizare a noţiunilor de lexic, de fonetică, de morfologie şi sintaxă, fiind conceput atât ca o sinteză teoretică, cât şi ca un ghid practic pentru buna însuşire a elementelor de structură ale limbii române. Temele propuse au fost eşalonate într-o manieră care să permită îmbinarea principiului concentric cu cel linear.

Demersul educativ va stimula elevii spre un efort personal în înţelegerea noţiunilor de limbă, a sistemului pe care le formează acestea şi a relaţiilor dintre ele. Astfel îi orientăm pe elevi nu spre o învăţare bazată pe memorizare, ci de înţelegere conştientă, cât mai profundă şi mai eficientă în influenţe educative.

Concluzionând, pot afirma că intenţiile acestui curs opţional sunt recapitularea, aprofundarea şi sistematizarea cunoştinţelor de limbă şi, desigur, nu în ultimul rând, trezirea şi sporirea interesului pentru o utilizare corectă şi eficientă a limbii române.

COMPETENŢE GENERALE, SOCIALE ŞI CIVICE 

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare dialogată şi monologată;

2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse;

3. Formarea unor deprinderi de muncă intelectuală.

VALORI ŞI ATITUDINI

1. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural;

2. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare;

3. Dezvoltarea interesului faţă de propria exprimare orală şi scrisă.

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ASOCIATE

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare dialogată şi monologată

Competenţe specifice

1.1 valorificarea categoriilor semantice învăţate, în contexte diferite

2.2 respectarea normelor morfosintactice în propoziţii şi în fraze

Conţinuturi asociate 

– sensurile unor cuvinte în contexte diferite; mijloacele de îmbogăţire a vocabularului; antonime, sinonime, omonime, paronime şi cuvintelor polisemantice în contexte diferite; unităţi frazeologice;

– utilizarea corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile învăţate; construirea unui monolog sau dialog; descrierea unor obiecte; utilizarea expresivă a limbii;

– corectarea unor construcţii pleonastice; utilizarea paronimelor; folosirea corectă a accentului.

2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

Competenţe specifice

– utilizarea corectă şi nuanţată a categoriilor semantice învăţate;

– utilizarea corectă a flexiunii nominale şi verbale în textul scris, utilizând corect semnele ortografice şi de punctuaţie;

Conţinuturi asociate 

– sensul omonimelor şi a paronimelor în contexte diferite; utilizarea sinonimelor în scopul evitării repetiţiilor; antonime; cuvinte polisemantice.

– părţile de vorbire flexibile; relaţii şi funcţii sintactice;

– construirea corectă şi expresivă a unui text din punct de vedere sintactic; utilizarea conctorilor adecvaţi la nivelul propoziţiei şi al frazei, etc.

3. Formarea unor deprinderi de muncă intelectuală 

Competenţe specifice 

– însuşirea unor strategii, metode şi tehnici de studiu şi de activitate independentă;

– structurarea unei conduite autonome în selectarea, organizarea şi utilizarea informaţiei;

Conţinuturi asociate

– algoritmii analizei fonetice, lexicale şi morfo-sintactice;

– structurarea unui text propriu în secvenţe distincte în funcţie de tipul acestuia;

– prezentarea unor evenimente personale, sociale, culturale;

– întocmirea de fişe, liste, tabele, scheme care să cuprindă aspectele esenţiale din expunerea şi interpretarea unor fapte de limbă.

CONŢINUTURI

1. Tehnici de însuşire a verbelor, louţiunilor verbale şi a expresiilor– prezentarea opţionalului şi precizarea importanţei acestuia;

2. Comunicarea orală:

– Situaţii de comunicare- definiţia comunicării şi elementele acesteia;

– Comunicarea dialogată şi monologată;

– Utilizarea corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile învăţate;

3. Comunicarea scrisă 

– organizarea textului scris;

4. Noţiuni de morfologie 

5. Părţile de vorbire flexibile 

– Verbul- moduri şi funcţii sintactice

– locuţiunile verbale – analiza gramaticală şi funcţii sintactice;

– expresii verbale impersonale;

– deosebirea dintre locuţiuni şi expresii verbale;

– expresii şi locuţiuni verbale cu ” a avea”, „a da”, „a duce”;

6. Unităţi frazeologice 

7. Compuneri imaginative –( compuneri narative ce conţin anumite verbe; compuneri narative cu început dat; cu sfârşit dat; compuneri libere)

8. Scrieri funcţionale- srisoarea familială, invitaţia

 

MODALITĂŢI DE EVALUARE- probe scrise, teme scrise, fişe de observare a activităţii elevului, referate, observarea progresului/regresului în identificarea locuţiunilor şi expresiilor verbale, autoevaluarea, evaluarea în perechi, portofoliul, ateliere de lucru.

SUGESTII METODOLOGICE

  • Metodele de predare-învăţare aplicate în demersul didactic sunt atât tradiţionale, cât şi alternative:metoda inductivă, problematizarea, învăţarea dirijată şi prin descoperire, portofoliul, dezbaterea, etc.
  • Deşi opţionalul propus vizează şi conţinuturi de extindere, se vor respecta particularităţile de vârstă ale elevilor, atât în ceea ce priveşte cantitatea informaţiei, cât şi în ceea ce priveşte metodele de evaluare şi de abordare a temelor propuse. De asemenea, în funcţie de nivelul clasei, vor fi anticipate în permanenţă dificultăţile conţinuturilor ce urmează a fi predate, iar demersul didactic va fi centrat pe beneficiar (elev).

BIBLIOGRAFIE

  • Gramatica limbii române, vol. I şi II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005
  • Ghid metodologic pentru disciplinele opţionale, D&G Editur, Bucureşti, 2006
  • Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Iaşi, 1999

 

Accesări: 61