Profesorul, în calitatea lui esențială de om, aduce elevului modele comportamentale, insuflă, uneori, fără voia sa, atitudini de un anumit fel față de disciplina slujită, dar și față de om, oameni și lume – aceasta înțeleasă în întregul ei, ca micro- și macrocosmos. (Laurențiu Șoitu)
Atribuțiile cadrului didactic sunt: coordonarea activității clasei prin realizarea planificării acesteia conform proiectului de dezvoltare instituțională, dar mai ales a nevoilor educaționale ale elevilor. El stabilește teme de discuții în funcție de nivelul de vârstă și înțelegere al grupului. Pe baza programei școlare el proiectează activități care implică și subiecte preferate de școlari și, cel puțin de două ori într-un semestru, realizează activități extrașcolare după ce discută cu elevii și cu părinții acestora. În fiecare lună profesorul discută cu părinții, tutorii sau susținătorii legali situația la învățătură, evidențiază progresul sau regresul și aduce completări referitoare la comportament.
În categoria atribuțiilor cadrelor didactice care, în învățământul primar și preșcolar, îndeplinesc automat funcția de diriginte al clasei pe care o conduce sunt incluse o multitudine de aspecte clasificate astfel: organizare și coordonare, monitorizare, colaborare și informare. Profesorul organizează și coordonează activitatea colectivului și, separat, a consiliului elevilor, realizează întâlniri cu părinții și activități de consiliere, în afara celor educative și extrașcolare. De asemenea, el monitorizează situația la învățătură și comportamentul, frecvența participării la orele din programul obligatoriu, precum și participarea și rezultatele obținute în cadrul concursurilor școlare, programelor sau proiectelor. În ceea ce privește colaborarea, cadrul didactic menține constant relația cu profesorii clasei, consilierul școlar, directorul, părinții, secretariatul și alte persoane care sunt desemnate de instituțiile, organizațiile sau asociațiile cu care cadrul didactic a încheiat parteneriate.
Mediul educațional creat în școală este conturat concret și oferă o imagine de ansamblu prin prisma structurii dimensionale a managementului clasei de elevi. Astfel, se îmbină armonios dimensiunile: ergonomică, psihologică, socială, normativă și operațională.
Profesorul trebuie să asigure un mediul propice, stimulativ dezvoltării armonioase a copiilor. astfel încât să existe fuziune între elemente ce aparțin fiecărei dimensiuni în parte.
Profesorul predictibil pledează pentru strategia bazată pe ritual și rutină care îi caracterizează inițiativele prin uniformizare, dar și prin standardizare. Dinamica clasei, mai ales din punct de vedere fizic, este accesibilă datorită terapiei ocupaționale care este aplicată ca „formă supremă de tratament și intervenție în situații de abatere liniare, dar și grave”. Strategia de susținere morală face referire la conversațiile libere care pun accentul pe legătura strânsă dintre reușita pe plan educațional cu cea din planul social. (Romiță Iucu, 2006, p.95)
Profesorii trebuie să implice familia în activitățile desfășurate de școală și să întărească relațiile prin stabilirea unor scopuri și valori comune. Valorile reprezintă un „raport între părinte, profesor și elementele de ambianță”. (Elena Bonchiș, 2011, p.140-141)
Cadrul didactic are menirea de a-i facilita elevului învățarea și dragostea de a învăța prin organizarea activităților specifice, fapt ce trebuie susținut și continuat și de părinți. Profesorul urmărește nivelul de critică, provocarea, supraaglomerarea și tolerarea greșelilor minore. Familia asigură un cămin securizant și care, împreună cu acțiunile săvârșite de cadrul didactic, să stimuleze autonomia elevului, atât din punct de vedere cognitiv cât și comportamental. Există factori de risc care pot împiedica motivarea elevilor cu privire la socializare și învățare precum statutul socio-economic al familiei sau conflictele apărute între părinți și profesori. Pentru a promova un comportament sârguincios față de activitatea de învățare, copilul trebuie să se simtă acceptat și să aibă încredere în sine. Copiii sunt încurajați să devină responsabili, autonomi și, în același timp, empatici. Adulții îi sprijină spre a comunica cu cei din jur în toate situațiile ce impun acest aspect. „Modul de organizare a resurselor personale și a resurselor contextului educațional poate constitui un factor facilitator pentru copil, în sensul rezolvării problemelor sau îl poate ajuta pe copil să facă față solicitărilor rezolutive sau cerințelor academice în timpul școlarizării” (Elena Bonchiș, 2011, p.137-140).