Școala de astăzi are un rol esențial în pregătirea elevilor nu doar pentru examene, ci și pentru viață. Printre competențele de bază pe care trebuie să le formăm se numără și cele civice și sociale – abilități fără de care tinerii nu pot deveni cetățeni activi, responsabili și implicați în comunitate. Profesorul este cel care face posibil acest proces, acționând ca un facilitator al învățării și dezvoltării personale.
Profesorul – mai mult decât un transmițător de cunoștințe
Un profesor care își asumă rolul de facilitator:
- creează situații de învățare în care elevii colaborează și învață unii de la alții;
- încurajează exprimarea opiniilor și respectul față de diversitate;
- modelează prin comportamentul propriu valori precum responsabilitatea, respectul și toleranța.
Astfel, elevii învață nu doar „ce trebuie să știe”, ci și „cum să fie” în relație cu ceilalți.
Cum putem forma competențe civice și sociale la clasă?
- Lucrul în echipă – proiecte comune, sarcini împărțite pe grupe, pentru a exersa colaborarea.
- Dezbateri pe teme de actualitate – elevii își formează gândirea critică și capacitatea de argumentare.
- Simulări de procese democratice – alegerea unui consiliu al clasei, voturi, jocuri de rol.
- Proiecte comunitare și voluntariat – elevii se implică în acțiuni cu impact real asupra comunității.
- Activități de reflecție și feedback – discutarea experiențelor și identificarea valorilor civice puse în practică.
Elevii care lucrează într-un astfel de cadru au o serie de beneficii semnificative:
- învață să comunice eficient și să respecte opinii diferite;
- devin mai responsabili și mai conștienți de rolul lor în comunitate;
- își dezvoltă empatia, spiritul de echipă și capacitatea de a rezolva conflicte pașnic.
Provocări și constrângeri în implementarea educației civice
În ciuda beneficiilor evidente, implementarea educației civice și sociale în învățământul românesc întâmpină numeroase obstacole. Cercetările în domeniul educației civice (Hoskins et al., 2012) evidențiază că profesorii se confruntă frecvent cu constrângeri de timp, presiunea curriculumului standardizat și lipsa resurselor metodologice adecvate. Sistemul educațional centralizat, cu focusul său pe performanțele academice măsurate prin teste standardizate, lasă puțin spațiu pentru activitățile experiențiale necesare dezvoltării competențelor civice. Mai mult, studiile internaționale (Eurydice, 2017) demonstrează că eficiența educației civice depinde în mare măsură de pregătirea pedagogică a profesorilor și de climatul democratic al școli.
Perspective de dezvoltare și recomandări
Pentru a depăși aceste provocări, este necesară o abordare sistemică care să implice atât reformarea programelor de formare inițială și continuă a profesorilor, cât și adaptarea curriculumului la realitățile societății contemporane. Cercetările comparative realizate în țările cu tradiție în educația democratică (Torney-Purta et al., 2001) sugerează că integrarea competențelor civice în toate disciplinele, nu doar în orele dedicate educației civice, conduce la rezultate mai durabile. De asemenea, dezvoltarea unor parteneriate între școli și organizațiile societății civile locale poate oferi contexte autentice pentru punerea în practică a învățărilor teoretice. Investiția în formarea competențelor civice și sociale reprezintă, în ultimă instanță, o investiție în coeziunea socială și în calitatea democrației viitoare.
Concluzie
Profesorul-facilitator este cel care deschide calea spre formarea unor cetățeni activi și responsabili. Prin metode simple, dar aplicate constant, fiecare dintre noi poate contribui la crearea unei generații care știe nu doar să gândească, ci și să participe, să se implice și să colaboreze pentru binele comun.
Bibliografie
Bîrzea, C. (2005). Educația pentru cetățenie democratică. București: Humanitas Educațional.
Dewey, J. (2004). Democrație și educație. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Eurydice. (2017). Citizenship Education at School in Europe. Luxembourg: Publications Office of the European Union.
Hoskins, B., Villalba, E., Van Nijlen, D., & Barber, C. (2012). Learning citizenship through school experience: The impact of school climate and school composition. Luxembourg: Publications Office of the European Union.
Iucu, R. B. (2008). Formarea profesorilor. Sisteme, politici, strategii. București: Humanitas.
Torney-Purta, J., Lehmann, R., Oswald, H., & Schulz, W. (2001). Citizenship and Education in Twenty-eight Countries: Civic Knowledge and Engagement at Age Fourteen. Amsterdam: IEA.