Despre management există foarte multe cărți scrise, utile celor care doresc să îmbrățișeze cariera didactică, de a fi manageri de școală, pentru că un director de școală trebuie să fie un manager excelent, perfect în tot ce face, deoarece eșecul sau că director rămâne vizibil asupra comunității, dar și asupra elevilor, părinților, colegilor de școală, prietenilor, familiei, dar și pentru el însuși.
În România, s-au scris zeci de cărţi şi sute de articole despre management şi ştiinţa conducerii instituțiilor educaționale, definindu-se conceptele, formele de realizare şi căile de eficientizare a acestuia. Încercând o structurare concentrată asupra managementului în general, s-au conturat următoarele definiţii conceptuale în funcție de abordarea conducerii, pornind de la principii sociologice, comunitare, psihologice, etc. Nu te naști cu funcția de manager, însă o poți dobândi în viață prin muncă pe care ai depus-o, felul de a fi, de a te comporta, de a te impune, de a rezolva sarcini mai ușoare, sau foarte grele de care toți au fugit. Este om muncă titanică să treci de catedră la un nivel mai înalt, acela de manager, dacă până mai ieri erai coleg de catedră cu restul profesorilor, cerințele școlii au făcut să fi propulsat mai sus spre funcția de director sau cum o știu acum de manager sau leadership de instituție școlară. Toate îți sunt date în viață, este și șansă pe care Dumnezeu ți-o scoate în cale, deci, nu trebuie să te agiți, ce vei face, cum vei face, cu ce, cine, toate acestea se rezolva cu puțin calm, tact didactic, iar Dumnezeu cel care ti-a dat această șansă este mereu lângă ține .
- Un act prin care ceilalţi sunt puşi să acţioneze şi să răspundă într-un anumit fel;
- Influenţa interpersonală dirijată prin comunicare pentru atingerea scopului stabilit;
- Arta de a influenţa oamenii prin persuasiune sau exemplu personal pentru a urmări o linie directoare într-o acţiune;
- Principala forţă dinamică care coordonează şi motivează organizaţia în realizarea obiectivelor stabilite.
Ştiinţa conducerii este o abilitate de a inspiră încredere, suport moral şi material oamenilor care au nevoie de acesta în vederea realizării scopurilor majore ale unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Managementul, prin domeniile şi funcţiile sale, asigură dezvoltarea instituţională, succesul şi performanţa, dar cea mai importantă activitate managerială o constituie conducerea operaţională, care la rândul său se bazează pe proiectare, organizare, evaluare etc.
Vorbind în sens larg, conducerea se ocupă de aspectele interpersonale ale activităţii manageriale, în timp ce proiectarea, organizarea, evaluarea şi controlul privesc mai mult aspectele administrative ale muncii. În România, înainte, celui care conducea o instituție de învățământ, i se spunea director, director adjunct, acum în vocabularul limbii române a intrat un nou termen european, manager sau leader (lider). Conform gândirii actuale, leadershipul se ocupă în primul rând de schimbare, de motivarea personalului, de inspirarea şi influenţarea acestuia. În contrast cu acesta, managementul se ocupă, mai degrabă, de menţinerea echilibrului şi funcţionalitatea instituţională. Managementul este mult mai formal şi mai pragmatic decât leadershipul. El se bazează pe unele deprinderi generale, cum ar fi proiectare, organizarea, controlul, evaluarea, bugetarea, formarea grupurilor de lucru, negocierea conflictelor etc. Leadershipul, în contrast cu managementul, presupune o viziune despre ceea ce poate deveni unitatea respectivă, de aceea acesta solicită cooperarea şi muncă în echipă, menținând toate persoanele într-o stare motivațională pozitivă, utilizând diverse metode de convingere şi persuasiune, în vederea realizării obiectivelor preconizate. Rolurile de manager şi lider se întrepătrund şi se completează reciproc pornind de la componentă pragmatică, întrucât liderul în rolul său de manager se confruntă cu complexitatea şi diversitatea fenomenelor din cadrul unităţii de învăţământ pe care o coordonează.
Rezultatul îndeplinirii cu succes a rolului de manager este eficienţa internă, adică funcţionarea normală, pozitivă, fără convulsii a unităţii pe care o conduce. În schimb, în funcţia de lider, managerul se concentrează asupra realizării schimbărilor necesare în mentalitatea, comportamentul şi modul de acţiune al celor pe care-i conduce, rezultatul îndeplinirii cu succes a rolului de lider, fiind performanţa. Poți fi un manager foarte bun de școală dacă te ghidezi și după rațiunea proprie, mai consulți și pe alții, nu iei hotărâri pripite, aduci multe proiecte pentru școală, profesori, elevi cu finanțare europeană, te preocupă de învățământul din școală ta, vrei să ai rezultate pe măsură atât tu cât și personalul didactic pe care îl conduci, adică subordonații, ești un exemplu pozitiv prin tot ceea ce faci zilnic, pe plan social, mediatic, comunitar, pentru biserică.
Atât în calitate de manager cât şi în cea de lider, conducătorul trebuie să rezolve trei sarcini fundamentale, de care depinde nu numai schimbarea ci şi succesul şi performanța: 1. Stabilirea de obiective pe termen scurt, mediu şi de durată; 2. Crearea cadrului pentru realizarea obiectivelor; 3. Asigurarea executări celor stabilite prin folosirea judicioasă a resurselor umane, materiale, financiare, relaționale etc.
Stabilirea obiectivelor
Managerul îşi stabileşte obiectivele în funcţie de ţintele strategice, resursele disponibile şi cadrul instituţional de care dispune. Liderul porneşte de la o viziune de ansamblu, schimbările pe care le preconizează şi căile prin care poate transformă viziunea în realitate. Dar între planul managerial şi viziune trebuie să existe o corelare, menită să asigure dezvoltarea instituţională, pentru că viziunea realistă subliniază ce este pozitiv şi ce este de prisos în procesul de planificare-proiectare.
Asigurarea cadrului pentru realizarea obiectivelor
Managerul, prin proiectarea activităţii manageriale şi organizarea întregii activităţi, trebuie să creeze condiţiile necesare realizării obiectivelor stabilite. Liderul îşi apropie oamenii printr-o activitate comunicaţională susţinută pentru aprobarea şi acceptul viziunii care preconizează schimbarea. Managerul creează sistemele formale ale organizaţiei, el fiind acela care organizează structuri, stabileşte atribuţii, descrie cerinţele posturilor, selecţionează oamenii, construieşte un sistem motivaţional, etc., în timp ce liderul trebuie să argumenteze necesitatea schimbării şi să-şi susţînă ideile cu ajutorul credibilităţii sale personale.
Executarea sarcinilor
Prin întâlniri periodice, coordonare, discuţii de grup, conducere operaţională, controale, evaluări, soluţionarea problemelor curente, în permanenţă managerul urmăreşte realizarea planului managerial, în timp ce liderul câştigă încrederea oamenilor fiind aproape de nevoile şi valorile acestora, pentru a trece peste obstacole în vederea îndeplinirii sarcinilor stabilite, recunoscând şi stimulând succesul obţinut, dobândind prin feedback adecvat un climat orientat în primul rând spre oameni, spre satisfacerea nevoilor acestora. Managerul şi liderul dau adevărata dimensiune a celui investit să conducă o unitate şcolară.
În actul de conducere gestiunea resurselor şi stabilirea strategiilor sunt strâns legate de o viziune pragmatică, care în permanenţă presupune modernizare şi deschidere spre nou. Această vizează o schimbare şi o racordare a managementului la pulsul vremurilor. În calitate de manager, trebuie să ai în vedere funcţionalitatea structurilor dar în corelare cu strategia schimbării şi prezentarea unei viziuni care să faciliteze înnoirea, formarea şi perfecţionarea continuă, atribute indispensabile unor sisteme educaţionale bazate pe principii reformatoare, singurele în măsură să stabilească obiective şi strategii ce vizează succesul şi performanţa didactică şi educaţională.
Funcţia de şef, director, manager, lider presupune un mod de acţiune colectiv al celor din echipa managerială, bazat pe colaborare continuă. Or, acest lucru solicită un climat democratic, cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi din partea şefilor, pentru a rezolva problemele specifice fenomenelor de grup şi a fi în măsură să construiască echipe de lucru eficiente şi performanțe. Pregătirea diversificată a conducătorilor se impune şi în privinţa procesului de selecţie, sistemul de pregătire, formarea, perfecţionarea şi evaluarea performanţelor, întrucât în realizarea acestor obiective un rol esenţial îl joacă sistemul motivaţional şi climatul de ansamblu din unitatea sau instituţia condusă. De aici decurgând un nou stil de conducere şi o nouă percepţie a rolului general de lider. „Conducătorul nu mai este cel care stabileşte sarcinile şi modalităţile adecvate de realizare a acestora. Acum el devine un partener, un participant care îşi consiliază, ajută şi dirijează oamenii (grupul din care face parte), că la rândul lor aceştia să perceapă fenomenul cu care se confruntă unitatea în care activează, mobilizându-se pentru a îndeplini obiectivele, chiar cu preţul unor eforturi deosebite, menite să reaşeze modul de acţiune pornind de la noi cerinţe comportamentale, care vizează transformarea, schimbarea şi implementarea unui nou concept despre rolul conducătorului şi al actului managerial în general „.
Cel ce-şi asumă răspunderea conducerii trebuie să aibă mereu în faţă avertismentul lui Corey: „Managementul este eficienţă în ascensiunea pe scara succesului, iar leadershipul stabileşte dacă scara este aşezată pe peretele potrivit”.
Bibliografie
1. Z. Bogaty, Orientări actuale în psihologia conducerii, Revista de psihologie aplicată, Anul II, Nr.4, 2000, p.5-15
2. I. Ceauşu, Tratat de management, Ediţia a II-a, Bucureşți, A.T.T.R., 1998
3. S. Chirică, Psihologia Organizaţională. Modul de diagnoză şi intervenţie, Casă de Editură şi Consultanţă. Studiul Organizării, Cluj-Napoca, 1996
4. I. Dijmărescu, Bazele Managementului, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995