Bullying-ul este un fenomen care apare în grupurile de copii și se caracterizează prin comportamente care umilesc și exclud, având un caracter repetitiv sau făcând parte dintr-un tipar ce se manifestă pe o perioadă îndelungată (Catalano și colab., 2014). De obicei, astfel de comportamente sunt ascunse de privirile adulților și continuă în absența unor intervenții adecvate. În acest context, bullying-ul are un impact asupra tuturor celor implicați, chiar și asupra celor care nu par direct afectați. Răspândirea bullying-ului în școli este determinată de o combinație de factori individuali (de exemplu, trăsăturile de personalitate și istoricul familial), factori de grup (dinamicile de putere și conformitatea socială), factori școlari (climatul școlar și atitudinea cadrelor didactice), factori socio-culturali (normele sociale și influența mass-media) și factori comunitari (nivelul de implicare al comunității). Un mediu școlar nesigur, lipsa de supraveghere și toleranța față de violență pot amplifica fenomenul bullying-ului (Payne & Gottfredson, 2004).
Instituțiile educaționale au responsabilitatea de a asigura un mediu sigur și sănătos pentru toți elevii. Bullying-ul poate duce la traume emoționale, anxietate, depresie și scăderea performanțelor academice, având un impact negativ asupra bunăstării și dezvoltării elevilor (Paine & Paine, 2002). În România, bullying-ul școlar este un fenomen frecvent, țara fiind una dintre cele cu cele mai ridicate niveluri de hărțuire sistematică a copiilor în școli. Potrivit datelor OCDE (2018), 12% dintre elevii de 15 ani au raportat că sunt victime frecvente ale bullying-ului,.
Organizația Salvați Copiii România a implementat diverse intervenții pentru a reduce fenomenul bullying-ului, inclusiv prin testarea grupului de acțiune antibullying în școli și contribuind semnificativ la adoptarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii împotriva violenței psihologice – bullying-ului. În urma acestor inițiative, organizația a dezvoltat o serie de intervenții focusate pe reducerea bullying-ului, susținând activ colaborarea dintre elevi, profesori și părinți pentru a transforma școlile în comunități educaționale sigure. Printre intervențiile implementate de Salvați Copiii se numără consilierea gratuită prin apeluri telefonice sau programări online, sprijin pentru formarea grupurilor de intervenție antibullying și facilitarea raportării situațiilor de bullying.
Educatorii au sugerat implementarea unor intervenții mai eficiente, precum modele pozitive de rol masculin, mediere între colegi, ateliere pentru dezvoltarea stimei de sine și activități de simulare. Studiul subliniază necesitatea unei abordări proactive și a implicării comunității pentru a crea un mediu sigur și incluziv pentru toți elevii.
Pentru a combate eficient bullying-ul, este crucial să conștientizăm importanța prevenirii acestui fenomen.
1. Instruirea socio-emoțională
Programele care includ componente de instruire socio-emoțională au demonstrat reduceri semnificative ale bullying-ului. Acestea ajută elevii să dezvolte abilități esențiale precum empatia, gestionarea emoțiilor și rezolvarea conflictelor (Rogojan, 2023).
2. Implicarea părinților
Programele care includ părinții în prevenirea bullying-ului s-au dovedit mai eficiente. Implicarea acestora poate include organizarea de ateliere, sesiuni de informare și colaborări între părinți și școli, pentru a crea un front comun în lupta împotriva bullying-ului.
3. Instruirea profesorilor
Formarea profesorilor pentru a recunoaște, interveni și preveni bullying-ul este esențială. Educatorii bine pregătiți pot contribui la crearea unui mediu școlar sigur și sprijinitor, ceea ce ajută la prevenirea și reducerea cazurilor de bullying.
4. Intervenții la nivelul întregii școli
Programele care implică întreaga comunitate școlară, inclusiv elevi, personal și administrație, au fost mult mai eficiente decât intervențiile punctuale sau limitate. Astfel de programe contribuie la dezvoltarea unei culturi școlare pozitive și promovează norme anti-bullying (Sampson, 1986; Silver & Miller, 2004; Williams & Guerra, 2011).
5. Monitorizarea și evaluarea
Succesul programelor anti-bullying depinde de implementarea lor consecventă și de monitorizarea continuă
Concluzionând, pentru a combate eficient bullying-ul, școlile ar trebui să implementeze programe care să includă instruire socio-emoțională, implicarea părinților, formarea profesorilor și o abordare integrată la nivelul întregii școli. Este esențial ca aceste programe să fie aplicate constant și să fie monitorizate continuu pentru a asigura rezultate durabile.
Referințe bibliografice
1. Catalano, R. F., Junger‐Tas, J., Morita, Y., Olweus, D., Slee, P. T., & Smith, P. K. (2014). The nature of school bullying. In Routledge eBooks. doi.org/10.4324/9781315812397
2. Rogojan, L. (2023). Educational Intervention Program for the Prevention of Bullying Behaviour in Primary school. European Proceedings of Educational Sciences. doi.org/10.15405/epes.23056.42
3. Payne, A. A., & Gottfredson, D. C. (2004). Schools and bullying: School factors related to bullying and school-based bullying interventions. In Bullying (pp. 159-176). Academic Press.
4. Paine, S., & Paine, C. K. (2002). Promoting safety and success in school by developing students’ strengths. Interventions for academic and behavior problems II: Preventative and remedial approaches, 89-112.
5. Gaffney, H., Ttofi, M. M., & Farrington, D. P. (2021). What works in anti-bullying programs? Analysis of effective intervention components. Journal of School Psychology, 85, 37–56. doi.org/10.1016/j.jsp.2020.12.002
6. Olweus, D., Solberg, M. E., & Breivik, K. (2018). Long‐term school‐level effects of the Olweus Bullying Prevention Program (OBPP). Scandinavian Journal of Psychology, 61(1), 108–116. doi.org/10.1111/sjop.12486