În lumea dinamică de astăzi, am căutat să-mi modific pedagogia personală la o pedagogie dinamică, interactivă, bazată pe cercetare, acțiune și învățare prin cooperare. Pedagogia modernă a determinat trecerea de la achiziționarea de cunoștințe la dobândirea de capacități și competențe la sfârșitul actului educațional. Ca urmare, s-a schimbat și evaluarea școlară – am pus accent pe certificarea a ceea ce știe să facă elevul și pe felul cum procedează pentru a fi performant și a obține scopul propus.
Această concepție m-a determinat să adopt noi metode de evaluare care să aprecieze și să valorizeze competențele elevilor. M-a preocupat găsirea unor metode moderne, alternative, complementare celor clasice care să valorizeze competențele elevilor, nu cunoștințele lor, cât mai obiectiv și să evalueze cât mai just performanțele acestora.
Metodele alternative de evaluare educațională reprezintă o altă modalitate de a evalua rezultatele învățării elevilor, diferită de cea consacrată, dar aflată în raport de interdependență și complementaritate cu modalitatea clasică de evaluare. Dintre multitudinile de metode alternative de evaluare, al căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului am ales pentru descriere portofoliul.
Portofoliu reprezintă o colecție din produse ale activității elevului, selectate de el însuşi, structurate şi semnificate în mod corespunzător. Portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării. Acesta permite investigarea produselor elevilor, care de obicei rămân neimplicate în actul evaluativ, reprezentând un stimulent pentru desfășurarea întregii game de activități.
Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informaţie punctuală, într-un anumit moment al achiziţiilor elevului, ci chiar o informaţie privind evoluţia şi progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii importante despre preocupările sale. Utilitatea portofoliilor:
- elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul progres;
- elevii şi profesorii pot comunica (oral sau în scris) calităţile, defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor;
- elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza, atitudinea faţă de o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină în viitor;
- factorii de decizie, având la dispoziţie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai bună asupra a ceea ce se petrece în clasă.
Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de transmitere a informaţiei şi a mesajului: fişe de informare şi documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje care pot constitui subiectul unor evaluări punctuale, dar nu obligatoriu, date privind activitatea elevului în afara clasei: rezolvarea temelor; referate; proiecte; participarea la sesiuni de comunicări ştiinţifice, concursuri şcolare, excursii, vizite didactice; preocuparea pentru aplicaţiile informaticii în domeniu; preocupare pentru legăturile disciplinei cu alte discipline.
Elevul adaugă în portofoliu materialele pe care le consideră necesare, materiale care-l reprezintă, subliniind atitudinea şi interesul faţă de domeniul abordat.
Alegerea elementelor de portofoliu obligatorii se subordonează obiectivelor de referinţă prevăzute în programa modulului respectiv şi obiectivelor de referinţă, suplimentare stabilite de profesor. La momentul potrivit, profesorul va prezenta elevilor un model al unui portofoliu, compatibil cu vârsta acestora, conţinând elemente asemănătoare cu cele propuse ca temă, criterii de apreciere formulate clar şi caracteristica valorică a diferitelor elemente.
Portofoliul este relevant pentru creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie să demonstreze flexibilitate apreciind elementele suplimentate introduse în structura sa. La recomandarea profesorului sau la alegerea elevului, pot deveni componente ale portofoliului, elemente care au fost evaluate anterior. Se evidenţiază astfel, capacitatea elevului de realiza o lucrare unitară, de a se racorda temei abordate.
Pentru a avea succes în demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilită o tematică care să îl conducă pe elev la surse de informaţii diferite de cele utilizate la şcoală, precum şi la forme de comunicare mai complexe. Tematica şi sursele de informare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul şi să stimuleze interesul său pentru domeniul abordat. Portofoliul nu-şi atinge scopul, dacă tematica are un grad accentuat de generalitate, iar elevul este înlocuit de familie pentru realizarea activităţilor.
La clasa a noua, calificarea: turism și alimentație, portofoliul este documentul de evaluare cel mai complex, pe care l-am folosit la modulul „Procese de bază în alimentație”. Exemplu:
Organizarea restaurantului
Argument
Cap.1. Restaurantul …..
– Alegeți un restaurant; poate fi clasic sau cu specific.
– Alegerea numelui;
– Alegerea categoriei de clasificare și specificului;
– Alegerea locației;
Cap 2. Sala de servire
– Descrieți cum ați dori să arate designul sălii de servire;
– Descrieți mobilierul (includeți toate categoriile de mobilier);
– Enumerați utilajele de servire;
– Alegeți vesela de servire și paharele;
– Descrieți inventarul textil;
Cap.3. Activitatea de curățenie
– Descrieți cum efectuați curățenia în restaurantul vostru.
Cap 4. Pregătirea salonului pentru primirea clienților.
– Descrieți pregătirea salonului de servire înainte și după plecarea clienților;
– Aranjarea meselor (mise-en-place-ul)
– Etapele mise-en-place-ului;
– Formele de mise-en-place.
Concluzii
Bibliografie
La conceperea portofoliului pentru partea a doua a modulului „Procese de bază în alimentație”, activități specifice servirii preparatelor culinare și băuturilor, elevii și-au demonstrat creativitatea și interesul pentru descoperirea domeniilor alimentație publică și turism introducând în portofoliu pe lângă documentele obligatorii, cele care sunt impuse de programă și stabilite de acord cu ei, documente și fișe personale, desene, referate, informații extrase de pe internet etc.
La evaluarea portofoliului, s-a constatat o atitudine pozitivă a elevilor, lipsa stresului față de notare, fiecare putându-și autoevalua, în mai mică sau mare măsură lucrările, comparativ cu a celorlalți elevi și cu cerințele inițiale, fiecare elev prezentându-și portofoliul în fața clasei.
Interesul pentru alimentația publică al elevilor a fost considerabil crescut față de alte capitole, rezultând proiecte, fișe de documentare, referate bine documentate, utilizându-se o multitudine de surse bibliografice. Datorită volumului mare de muncă am ales întocmirea portofoliului pe grupe de câte cinci elevi. Notele obținute au fost maxime, toți elevii au respectat etape impuse.
Prin expunerea portofoliului ca metodă de evaluare, am pus accent pe competențele și abilitățile pe care și le-a dezvoltat elevul după parcurgerea unui capitol, fiind convinsă că astfel elevul, participând la propria instruire nu va uita noțiunile învățate, ca și în cazul în care ar fi memorat o lecție ca apoi să o expună oral.
Deși expunerea portofoliilor pentru toți elevii a necesitat o durată de timp mare, pe parcursul a mai multor ore, elevii și-au dezvoltat abilitățile de comunicare și interesul pentru „designul” portofoliului a fost crescut, majoritatea elevilor luând note maxime.
Ca un neajuns al portofoliului. menționez lipsa accesului la internet la toate orele, posibilității de a scoate la imprimantă lucrările elevilor, unele fiind chiar deosebite, realizate în programe de calculator complexe (Corel draw, Power Point).
Bibliografie
1. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, 2006;
2. Radu I. T., Evaluarea în procesul didactic, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2001;
3. Rusu-Marian Cristina, Studiu despre mijloacele de evaluare, www.referate.ro