Cititul şi scrisul deschid şcolarului mic noi posibilităţi de cunoaştere a realităţii, noi forme ale comunicării între oameni, permit trecerea de la faza gândirii şi comunicării situaţionale la cea bazată pe concepte, gândirea şi comunicarea formală.
Abecedarul este cartea de căpătâi a elevului de clasa I. Parcurgerea abecedarului se face în trei perioade:
a. În perioada preabecedară elevii învaţă utilizarea abecedarului, citirea unei imagini, învaţă să converseze, să asculte, să înţeleagă ce li se cere. Putem considera întreaga clasă pregătitoare o etapă preabecedară, deoarece la sfârşitul acestei perioade, elevii sunt capabili: să utilizeze abecedarul; să asculte un mesaj; să răspundă corect la întrebările învăţătorului; să povestească întâmplări personale, evenimente; să alcătuiască propoziţii pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustraţiile, obiectele sau imaginile obiectelor cunoscute; să împartă propoziţia în cuvinte, cuvintele în silabe, silabele în sunete; să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate; să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetele cu care au fost familiarizaţi; să formeze cuvinte noi din silabe date; să diferenţieze şi să compare cuvintele în funcţie de numărul de sunete.
În această perioadă, elevii învaţă să scrie elementele grafice ale literelor, respectând forma, mărimea, proporţia între elemente şi distanţa dintre ele (punctul, linia dreaptă, linia oblică, bastonaşele cu întorsătura în jos, în sus, zala, cârligul, linia şerpuită, nodul, ovalul, jumătatea de oval).
b. În perioada abecedară, profesorul urmăreşte ca elevul:
– să compună cuvinte la alfabetar; să pronunţe corect cuvinte; să citească texte, al căror număr de cuvinte creşte progresiv până la 75; să respecte intonaţia impusă de semnele de punctuaţie; să recite poezii.
Etapa abecedară înseamnă învăţarea citirii şi scrierii tuturor literelor alfabetului, a unor cuvinte şi chiar a propoziţiilor scurte. Elevii vor efectua exerciţii de scriere a tuturor literelor, vor copia cuvinte şi propoziţii cu litere de mână, vor transcrie scurte texte.
c. Perioada postabecedară propune elevilor texte de până la 75 de cuvinte în vederea lecturării şi înţelegerii lor. Sunt texte care îndeamnă la descoperirea universului cărţilor (din biblioteca personală sau împrumutate din biblioteca şcolii), a personajelor literare, la memorarea unor versuri. Scrierea capătă însuşirea de a fi corectă, lizibilă, estetică, pe dimensiunea unor fragmente de până la 5-7 rânduri. Elevii vor copia texte scurte, vor transcrie, vor efectua exerciţii de dictare și autodictare.
Metoda fonetică, analitico-sintetică este metoda de bază folosită în învăţarea citit-scrisului, metodă care pune în evidenţă caracterul fonetic al limbii române, corespondenţa între sunet şi literă.
Cuvântul care se va folosi pentru predarea unui nou sunet se separă din vorbire după auz – analiza fonetică. Se porneşte de la sunetele cuvintelor la literele corespunzătoare lor, apoi se arată litera corespunzătoare noului sunet, după care se compun silabe şi cuvinte cu noua literă.
Prin folosirea alfabetarului cu alfabet decupat, elevul desprinde fiecare sunet – prin analiza fonetică –, alege litera corespunzătoare şi reconstituie cuvântul citindu-l, unind – sintetizând fonetic – sunetele în silabe şi pe acestea în cuvinte. Deci, drumul spre citire – sinteză a sunetelor la vederea literelor – trece prin analiza, separarea şi cunoaşterea sunetelor desprinse din cuvânt.
În însuşirea deprinderii cititului, elevii trebuie să parcurgă două etape:
- etapa însuşirii tehnicii cititului,
- etapa însuşirii capacităţii de a se orienta într-un text citit – care să devină un izvor de informaţie şi de formare.
Pentru a deveni deprindere, cititul trebuie să devină o activitate intelectuală conştientă şi automatizată. Unirea literelor în silabe şi realizarea câmpului de citire de o silabă reprezintă o componentă importantă a deprinderii cititului. Trecerea pragului de la silabe la cuvânt e destul de dificilă pentru elevi, stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziţie sau frază, precum şi înţelegerea sensului acestora este o activitate deosebit de complexă, dar o componentă foarte importantă a actului citirii.
Activitatea de învăţare a cititului se realizează prin efortul personal al elevilor, e foarte importantă motivaţia acestui efort, care îl pune pe şcolarul mic în situaţia de a-şi forma deprinderi de autocontrol şi de autoreglare a acţiunilor pe care le face în învăţarea citit-scrisului.
Algoritmul folosirii metodei fonetice, analitico-sintetice este următorul: organizarea unei conversaţii, pornind de la ilustraţii, diapozitive, fotografii, desene animate; desprinderea unei propoziţii din răspunsurile elevilor; împărţirea propoziţiei în cuvinte; separarea cuvântului în care se află sunetul nou; despărţirea cuvântului în silabe; separarea silabei în care se află sunetul nou; împărţirea silabei în sunete; separarea sunetului nou; exemple de cuvinte cu sunetul nou în poziţie iniţială, finală, mediană; observarea literei de tipar care corespunde sunetului; recunoaşterea litere în abecedar şi alfabetar; alcătuiri de cuvinte la alfabetar cu litera nouă; observarea şi organizarea unei conversaţii despre ilustraţia din abecedar; citirea cuvintelor din coloane – în şoaptă şi cu voce tare; citirea textului, individual, – în şoaptă şi cu voce tare; lectura model a coloanelor şi a textului de către profesor; recitirea textului de către elevi; convorbire despre conţinutul şi înţelesul textului; citirea integrală (sau povestirea); citirea selectivă sau pe roluri (dacă este cazul).
Deprinderea scrierii este un proces complex, mult mai dificil decât cel al citirii. Dificultatea constă în faptul că scrisul nu se reduce la recunoaşterea fonemelor şi a grafemelor, ci realizează sintetizarea combinaţiilor complexe ale semnelor grafice şi reproducerea lor corectă şi estetică.
Scrisul este un act conştient şi transformarea lui în acţiune se obţine prin exerciţii. Formarea deprinderii de scriere trece prin mai multe faze distincte:
a. faza de orientare – în care se stabilesc reguli ce trebuie urmate:
– mânuirea corectă a instrumentului de scris;
– abordarea poziţiei corecte a corpului în timpul activităţii de scriere;
– mişcările mâinii pentru formarea gestului;
– reprezentarea intuitivă a elementelor grafice;
– executarea modelului de către profesor, însoţită de verbalizareanecesară;
– însuşirea elementelor grafice de către elevi;
b. faza analitică – are loc simultan cu analiza şi reproducerea sonoră a sunetelor:
– recunoaşterea grafemului;
– pronunţarea fonemului până la reproducerea cursivă;
– realizarea de sinteze de două-trei litere care se reproduc în scris;
– fixarea regulilor tehnice şi igienice ale scrisului;
c. faza sintetică – este faza în care scrierea literelor devine un mijloc de exprimare grafică a ideilor, scrisul se automatizează, se accelerează viteza grafiei, fără neglijarea aspectului estetic.
Învăţarea unei litere de mână se realizează folosind metoda demonstraţiei: se arată modelul literei, realizată integral pe tablă, pe planşă. Demonstraţia este însoţită de explicaţii verbale – prezentarea în ansamblu a literei, a fiecărui element grafic în parte, cu precizarea tuturor regulilor grafice corespunzătoare.
Această explicaţie verbală a profesorului trebuie urmată de reproducerea întocmai de către elevi a regulilor grafice până la nivelul memorării lor de către aceştia. Studierea literei de mână presupune un proces de lungă durată, cu multe exerciţii din partea elevilor (exerciţii de recunoaştere, de formare a automatismelor).
Procesul însuşirii scrisului parcurge mai multe etape:
- etapa elementelor grafice (tipică perioadei preabecedare): atenţia elevului este îndreptată asupra realizării corecte a elementelor grafice ale literelor şi asupra respectării regulilor tehnice în timpul scrisului (clasa I);
- etapa constituirii literelor – este o etapă a automatizării aplicării regulilor, elevii dobândesc o anume siguranţă în scris, ei se străduiesc să realizeze integral literele;
- etapa scrisului legat – atenţia se îndreaptă asupra îmbinării literelor în cuvinte şi a elementelor grafice de legătură a literelor. Se realizează aşezarea corectă a literelor în rând, se respectă anumite dimensiuni, înclinări şi distanţe uniforme. Scrisul corect, sub aspectul său grafic, e realizat concomitent cu preocuparea pentru corectitudinea lui şi din punct de vedere ortografic, precum şi pentru înţelegerea sensului cuvintelor;
- etapa scrisului rapid – este o etapă superioară în care atenţia elevului este concentrată asupra sensului cuvintelor şi al propoziţiilor.
În învăţarea citit-scrisului, una dintre metodele de succes este jocul. Jocuri cum ar fi „Spune mai departe”, „Ce literă se potriveşte?”, „Jocul silabelor”, „Completează propoziţia”, „Jocul semnelor”, „Caută greşeala”, „Cine ştie?” contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, la exersarea pronunţării corecte a unor sunete, la depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor, la dezvoltarea gândirii independente şi a imaginaţiei.
Este important să continuăm și în clasa I crearea acelei atmosfere de lucru deschisă, prietenoasă, presărată cu jocuri și antrenamente amuzante.
Bibliografie:
1. Manolescu, Nicolae, (2002), Cititul şi scrisul, Iaşi, Editura Polirom
2. Şerdean, Ioan, (2008), Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar, București, Editura Corint, p. 13
3. ***Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română, (2013)