Alături de vocabular, gramatica este o parte esențială în înțelegerea și învățarea unei limbi străine. Mulți elevi se întreabă – De ce trebuie să învațăm gramatica? – gândindu-se, probabil, că, așa cum învățăm să vorbim limba maternă, așa putem să învățăm și o limbă străină, fără sa ne îndreptăm mintea spre reguli. Dar un dialog sau o prezentare presupun și însușirea unor norme gramaticale care nu sunt adeseori asemănătoare cu cele din limba maternă.
În cele ce urmează voi prezenta câteva etape esențiale în predarea limbii engleze și, în general, a limbilor străine.
Mai întâi trebuie să oferim elevilor informații clare referitoare la ceea ce vor învăța. Contextul în care abordăm problema de gramatică este esențial. Un bun context trebuie să fie interesant; aceasta nu înseamnă că subiectul prezentării trebuie să fie întotdeauna amuzant sau inventiv; de asemenea elevii vor fi stimulați să ofere propiile exemple, nu doar să exerseze mecanic exemplul oferit. Folosirea noilor structuri în situații reale, conversații, este de mare ajutor pentru înțelegerea și receptarea lor de către elevi. Schemele, tabelele pot fi la fel de potrivite, având în vedere că unii elevi au o bună memorie vizuală.
Prezentarea formei structurale: Profesorul trebuie să arate modul în care, de exemplu, se formează un anumit timp (mai ales că în limba engleză se întâlnesc mai multe timpuri decât în limba română), cum funcționează noua structură în conversațiile zilnice sau în diverse alte contexte. Prezentarea se poate face fie explicând detaliat problema gramaticală, folosind terminologia de specialitate și oferind o mică lectură a subiectului, fie prin analiza atentă a elementelor componente (de ex, Present Perfect Simple – structura sa este mai complicată – verb auxiliar + forma de participiu a verbului de bază). Totuși, elevii s-ar putea să considere dificile conceptele gramaticale.
O altă modalitate de introducere a unei noi noțiuni gramaticale este prin oferirea spre lectură a unui text. Elevilor li se va cere să descopere singuri modul în care funcționează anumite structuri, să facă diferența între tipul de acțiune prezentată (în trecut, prezent sau viitor). Această metodă este recomandată deoarece implică elevii direct, încurajându-i să gândească singuri. De asemenea, ei își vor aminti mai ușor în viitor, contextul în care au întâlnit structura, problema respectivă. După discutarea «descoperirilor » profesorul poate scrie pe tablă mai multe exemple, unele dintre ele greșite, pentru a observa dacă receptarea, la acest moment, a fost corectă sau greșită, și poate explica, el însuși, încă o dată, problema gramaticală, insistând asupra punctelor cheie, considerate dificile.
Tehnici de explicare
a) explicarea formelor verbale – afirmativă, interogativă, negativă – se poate face folosind situații din viața reală, adaptate la vârsta și preocupările elevilor. Se va încerca, mai întâi, a se înțelege dacă elevul este familiarizat cu noțiunea respectivă, dacă poate răspunde cerințelor în mod direct, fără ezitări. De exemplu, la întrebarea – Can you run? (poti tu sa alergi?) elevul ar trebui să răspundă – Yes – înțelegând astfel că mesajul nostru a fost receptat. De multe ori forma interogativă creează mari probleme deoarece în limba engleză aceasta presupune fie inversiunea (în cazul verbelor modale, al verbului a fi) fie folosirea unor auxiliare (do, have).
b) explicarea se mai poate face și prin folosirea gesturilor pentru a arăta o acțiune viitoare sau trecută, sau a schemelor , a desenelor, a diagramelor, ca în exemplul de mai jos:
Jenny realised that Mary had left.
Earlier past past now
Exersarea problemei gramaticale predate se poate face în mai multe moduri:
a) reproducerea – în acest moment al lecției elevii au posibilitatea de a exersa exemplele oferite verbal. Ei pot repeta fie în cor, fie individual, folosind accentul și intonația sugerate de profesor. Profesorul poate corecta sau poate cere celorlalți colegi să corecteze, stimulând astfel atenția clasei.
b) exercițiile pentru lucrul individual, în grup sau echipă sunt, de asemenea, foarte importante. Elevilor li se va explica cerința, ce model trebuie să urmeze și timpul în care trebuie să se încadreze pentru îndeplinirea sarcinii. În acest moment, unul dintre elevi poate juca rolul profesorului, pronuntând modelul, iar ceilalți repetă după el.
Tipuri de exerciții
– completarea de spații libere
– dialog în perechi sau grup pe o temă dată (de exemplu – dați sfaturi – folosind verbul should; cereți informații politicos – folosind verbul would, invitați, refuzați invitația).
– completarea de tabele prin întrebări puse celorlalți colegi din grup.
Ex: What would you like to eat ?
I like….. I don’t like….
Elevii vor completa tabelul folosind informațiile colegilor și apoi pot exprima comentarii – “X likes fish but he doesn’t like fruit”.
– punerea verbului din paranteză la forma corectă ( în cazul predării timpurilor verbale).
– potrivirea jumătăților de fraz ( în cazul predării propozițiilor condiționale).
– alegerea formei corecte din mai multe variante date.
– corectarea propozițiilor.
Corectarea exercițiilor se poate face în mai multe moduri – fie profesorul cere elevului să repete (în cazul exercițiilor verbale) și îl corectează sau cere celorlalți să corecteze, fie prin gesturi, mimică (deși acest mod poate fi înțeles greșit de către elev). În cazul exercițiilor scrise, elevii pot fi încurajați să facă schimb de caiete, corectând greșelile colegului se vor obișnui să se auto-evalueze. Profesorul realizează corectura finală. Realizarea feed-back-ului este foarte importantă în acest moment al lecției. Se vor rezuma punctele principale ale prezentării, de data aceasta de către elevi. Aceștia vor da exemple proprii, vor putea exprima unde au întâlnit dificultăți în înțelegerea problemei. Se poate alcătui o lista cu « așa da » și « așa nu », pentru a înlătura, în viitor, unele variante greșite.
Așadar, învățarea gramaticii poate fi și o activitate plăcuta, plină de descoperiri, nu numai una care dă „dureri de cap”.
Bibliografie:
Penny Ur- A Course in English Language Teaching, Cambridge University Press, 2012.