Povestirile constituie una din modalitățile de dezvoltare a imaginaţiei şi creativităţii preşcolarilor. „Unii autori consideră creativitatea sinonimă cu imaginaţia, dar F. Barron precizează că: «Imaginaţia este o funcţie universală a creierului uman; creativitatea este mai mult un rezultat al evoluţiei sociale, care presupune un tip de comportament şi are o valoare utilitară»” (Dulamă, M.E., 2008, p. 6).
„Realitatea existenţială, relaţională, comunicativă a planului uman implică o serie de nuanțări care unicizează fiecare aspect al acesteia, raportul comunicare-limbaj-limbă fiind, din această perspectivă, unul cu rol de direcţionare a interpretărilor posibile asupra acestei realităţi. Actualizarea acestui raport implică trimiterile către planul gândirii, asociat tuturor celor trei termeni ai relaţiei vizate. Comunicarea presupune nuanţări, redimensionări ale perspectivelor teoretice tocmai prin raportare la dimensiunea considerată mai relevantă într-un anumit context comunicativ, dintr-un anumit punct de vedere” (Hobjilă, A., 2008, p. 9).
„În literatura de specialitate a ultimilor ani privind proiectarea curriculară, educarea limbajului este numită adesea o «prioritate a sistemului de învăţământ». O importantă sursă de fundamentare a educării limbajului la vârstele mici o constituie orientarea cea mai nouă în acest domeniu, aceea a teoriei abordării integrale a limbajului, formulată de Ken Goodman. Noua concepţie care fundamentează practica exersării limbajului în grădiniţă porneşte de la faptul că principalul scop al limbajului este comunicarea -orală şi în scris- în situaţii din cele mai diverse. Nevoia de comunicare este o nevoie firească a copiilor, limbajul fiind un instrument de cunoaştere a realităţii” (Glava, A. şi Glava,C., 2002, p. 139-140).
„La vârsta de 3-6 ani, nu creativitatea, în sensul absenţei schemelor rigide, îi lipseşte copilului care abia îşi formează aceste scheme şi a cărui viaţă imaginativă se desfăşoară în afara oricăror convenienţe. Dimpotrivă, nevoia lui spontană îl face pe copil să revină mereu, cu plăcere, asupra itinerarelor parcurse, să ceară o reiterare a imaginilor şi a sunetelor, o anumită organizare prin «refrene» a imaginarului verbalizat ce i se adresează. De aici, imperativul şi tendinţa spontană de a memora poeziile şi chiar fragmentele unor texte în proză, perfect adecvate mentalităţii preşcolare” (Bratu, B., 1977, p. 16).
Dintre tipurile de activităţi de educare a limbajului în etapa preşcolarităţii, amintim: convorbirea după imagini/ ilustraţii, lectura după imagini, lectura educatoarei, activitatea de observare, de memorizare, jocul didactic, povestirea (cu variantele acesteia). „Vechea şi universala atracţie a copiilor pentru poveşti le face o sursă de informaţie dinamică şi plină de semnificaţie, precum şi un mijloc ce asigură un mediu eficient pentru comunicare (inclusiv terapeutică sau cu mesaje educaţionale). Popularitatea de care se bucură basmele şi legendele, poveştile şi istorioarele atestă locul unic pe care acestea le au în fantezia copiilor” (Vrânceanu, M., 2010, p. 48).
„În momentul în care copilul descoperă bogăţiile de impresii ascunse în cărţi, începe să solicite tot mai des intrarea în contact cu această lume atractivă, în care el, ascultător sau cititor pasiv al imaginilor, este în acelaşi timp participant direct la desfăşurarea acţiunii, starea emoţională în care în momentul deschiderii cărţii crescând în intensitate, în raport direct cu conflictul, finalul constituind punctul maxim de atracţie afectivă” (Sima, I., 1997, p. 24).
Copiii îşi pot dovedi spiritul creator prin intermediul variantelor de povestire alese de către educatoare, în funcţie de vârsta şi particularităţile preşcolarilor: povestire după un şir de ilustraţii, cu început dat, după o temă dată („O zi din vacanţă”, „O faptă bună”). Se poate sugera copiilor crearea unei scurte povestiri după un desen sau povestirea prin contrast: dacă într-un text se expun însuşirile negative ale unor personaje, li se poate cere copiilor să creeze o poveste în care să apară personaje având însuşiri pozitive, opuse celor relatate în text.
Exprimarea orală expresivă şi fluentă, imaginaţia creatoare pot fi antrenate prin intermediul dramatizărilor sau a teatrului de păpuşi, mai ales în situaţiile când copiii sunt puşi să modifice finalul unor poveşti cunoscute.
Părinţii pot fi şi ei antrenaţi alături de copii în crearea de scurte povestiri, precum şi în realizarea de ilustraţii, care să însoţească textele.
Primul contact al preşcolarilor cu biblioteca şi cu lumea minunată a cărţilor a avut loc începând încă din grupa mică și continuând cu celelalte grupe, în cadrul uneia din activităţile prezente în parteneriatul intitulat „Cartea- drumul spre cunoaștere”. A fost organizată „Săptămâna familiei, săptămâna fără TV”, o acţiune de conştientizare a pericolelor la care sunt expuşi copiii stând mai mult în faţa televizorului şi a monitorului, decât timpului petrecut în aer liber, cu familia, cu prietenii.
Televizorul, prin conţinutul inadecvat pe care-l promovează uneori, poate propaga în rândul copiilor atitudini antisociale precum: dezinhibiţia, desensibilizarea faţă de victime, afectarea operaționalității sistemului cognitiv, învățarea de tehnici de agresiune.
Am desfăşurat o activitate dedicată tematicii acestei săptămâni. Educatoarea și d-na bibliotecar au citit poveşti copiilor, aceştia având prilejul de a răsfoi şi citi imagini din cărţi cu poveşti preferate. S-au purtat discuţii despre cum este răsplătită bunătatea în poveşti, cum este bine să ne purtăm, să preluăm exemplul personajelor pozitive, să preţuim comoara poveştilor – învăţătura. Copiii au colorat imagini cu scene din poveşti, au participat la jocuri, aceste acţiuni fiind interesante şi atractive pentru fiecare preşcolar.
Bibliografie
1. Bratu, B., (1977), Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
2. Dulamă, M.E., (2008), Dezvoltarea gândirii, a creativităţii şi formarea atitudinilor prin povestiri şi poveşti, suport de curs EduExpert, Cluj-Napoca;
3. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
4. Hobjilă, A., (2008), Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului, Institutul European, Iaşi;
5. Sima, I., (1997), Creativitatea la vârsta preşcolară şi şcolară mică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
6. Vrânceanu, M., (coord.), (2010), 1001 idei pentru o educaţie timpurie de calitate. Ghid pentru educatori, Centrul Educaţional „Pro Didactica”, Chişinău