Lucrul cu copiii de vârstă preșcolară este o continuă aventură educațională. Fiecare zi la grădiniță aduce un amestec de curiozitate, spontaneitate și emoție. În acest articol, îmi propun să împărtășesc o experiență didactică relevantă, care a îmbinat în mod creativ povestea, jocul de rol și activitățile integrate, oferind copiilor un cadru de învățare atractiv și plin de sens. Activitatea s-a desfășurat la grupa mare, cu copii cu vârste între 5 și 6 ani. Tema săptămânii era „Lumea poveștilor”, iar obiectivul general – dezvoltarea limbajului, a creativității și a cooperării în grup. Am ales ca punct de pornire povestea „Ridichea uriașă”, o narațiune simplă, dar bogată în posibilități educative.
Etapele și desfășurarea
a) Introducerea poveștii prin stimulare senzorială
Am adus în clasă o ridiche din burete, de dimensiuni mari, pe care copiii au putut să o atingă și să o mânuiască. Acest element concret a stârnit imediat curiozitatea și întrebările: „E adevărată?”, „Cum a crescut așa mare?”
b) Citirea expresivă
Am citit povestea pe un ton teatral, folosind schimbări de voce pentru fiecare personaj. Copiii au fost atenți, iar unii chiar au anticipat replicile personajelor.
c) Jocul de rol „Ajută la tras ridichea”
Am ales copii care să interpreteze fiecare personaj, iar ceilalți au fost spectatori activi. Rolurile s-au schimbat, pentru ca fiecare să aibă ocazia de a participa. Prin acest joc, s-a exersat cooperarea, ascultarea activă și coordonarea mișcărilor.
d) Activitate matematică integrată
Am propus un joc de sortare: „Câte legume avem în coș?” – folosind figurine din plastic. Copiii au numărat, au grupat legumele pe categorii și au comparat cantitățile.
e) Activitate plastică
Am confecționat, din hârtie colorată și plastilină, mici „ridichi” pe care copiii le-au decorat după imaginația lor. Activitatea a dezvoltat motricitatea fină și atenția la detalii.
Pe parcursul activității, am observat câteva aspecte importante:
- Copiii mai timizi s-au implicat cu entuziasm atunci când au primit roluri clare și sprijin din partea grupului.
- Povestea, combinată cu elemente concrete, a crescut nivelul de atenție și implicare.
- Integrarea mai multor domenii (limbaj, matematică, arte) a făcut ca fiecare copil să-și găsească un mod propriu de participare.
Reflecții
Această experiență mi-a reconfirmat că învățarea timpurie este mai eficientă atunci când este construită pe bază de joc, poveste și activitate practică. Am remarcat că flexibilitatea cadrului didactic – capacitatea de a adapta activitatea pe loc, în funcție de reacțiile copiilor – este esențială pentru succes.
De asemenea, implicarea activă a copiilor în poveste le-a dat sentimentul de apartenență și i-a motivat să participe până la final.
Sugestii:
- Introduceți mereu elemente vizuale și tactile care să „trezească” interesul copiilor.
- Alternați rolurile, pentru a oferi fiecărui copil oportunitatea de a se afirma.
- Integrați domenii diferite în aceeași activitate – astfel, învățarea devine mai bogată și mai memorabilă.
- Încurajați reflecția la final, punând întrebări simple: „Ce v-a plăcut cel mai mult?”, „Ce a fost cel mai greu?”, „Cum am reușit să scoatem ridichea?”
Concluzie
Experiențele didactice trăite la clasă sunt un izvor continuu de inspirație și învățare profesională. „Ridichea uriașă” a fost, pentru grupa mea, mai mult decât o poveste – a fost o lecție de colaborare, creativitate și bucurie de a fi împreună. Iar pentru mine, ca profesor, a fost încă o dovadă că, atunci când conectăm inima cu mintea, rezultatele sunt vizibile și valoroase.