Practica de specialitate reprezintă una dintre cele mai valoroase forme de învățare experiențială în cadrul formării universitare, oferind studenților ocazia de a ieși din spațiul teoretic al sălii de curs și de a intra în contact direct cu realitatea unui domeniu profesional. Prezentul articol reconstituie, din perspectiva unui student al Facultății de Istorie-Arheologie, experiența unui stagiu de practică desfășurat pe șantierul arheologic de la Borduşani Popină. Pornind de la o introducere în metodele fundamentale ale cercetării arheologice, articolul descrie atât cadrul științific al disciplinei, cât și specificul unui sit de importanță națională, cu o istorie de peste șapte milenii. Dincolo de conținutul informativ, textul de față ilustrează modul în care practica de teren poate deveni un autentic motor al motivației și al identității profesionale în formare.
Student fiind la Facultatea de Istorie-Arheologie, la sfârşitul primului an de studiu am fost nevoit să-mi fac stagiul de practică, în sensul acesta fiindu-mi oferite trei variante şi anume: practica într-un muzeu, la arhive sau cea pe un şantier arheologic. Am ales ultima variantă, „mânat” de dorinţa de a descoperi ce presupune aceasta şi astfel a început incursiunea mea în lumea arheologiei.
Ce este arheologia? Arheologia este ştiinţa ce studiază civilizaţiile şi culturile umane vechi şi relaţiile acestora cu mediul înconjurător, prin documentare şi prin căutarea, culegerea, analizarea şi interpretarea urmelor materiale rămase.
Arheologia foloseşte următoarele metode de cercetare:
- cercetarea de suprafaţă- cel mai răspândit tip fiind periegheza ce presupune cercetarea cu atenţie a terenului, a unei zone bine definite şi colectarea materialului descoperit la suprafaţa solului. Un alt tip de cercetare de suprafaţă este fotografia aeriană ce permite identificarea unor situri arheologice datorită diferenţelor de culoare a solului sau a diferenţelor din cadrul vegetaţiei
- şantierul arheologic- reprezintă cercetarea arheologică propriu-zisă. În arheologia modernă săpătura arheologică se face prin colectarea tuturor materialelor descoperite în raport cu poziţia lor pe verticală (poziţie stratigrafică) şi orizontală dar şi asocierea lor cu complexele arheologice descoperite
- studiul materialului arheologic. Materialul arheologic colectat dintr-un sit după încheierea unui şantier arheologic se studiază în amînunt pentru a obţine un maxim de date. Cea mai simplă metodă este metoda tipologică a studiului artefactelor, la care se adaugă studiul asupra oaselor, seminţelor de plante sau a polenului colectat, folosind tehnici ale zooarheologiei, paleobotanicii, etc.
Având în vedere faptul că cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea inventării scrisului, arheologia este cea mai important metodă de studio a preistoriei. Mai mult, deoarece în numeroase cazuri informaţiile istorice sunt incomplete, arheologia oferă o contribuţie esenţială la studiul istoriei umane. Importanţa arheologiei se reflect şi în cadrul politic, prin faptul că studiază cultura material şi spiritual a predecesorilor, contribuind astfel la patrimonial naţional şi universal.
De o mare importanţă este cercetarea arheologică de salvare în cazul unor lucrări de construcţie, lucrări agricole, ş.a. Acestea pot distruge pentru totdeauna siturile arheologice, de aceea intervine cercetarea arheologică de teren.
Dispunând de aceste informaţii cred că este cazul să facem o scurtă incursiune în lumea unui şantier arheologic şi propun să ne oprim la aşezarea preistorică Popina Borduşani.
Borduşani este un sat situat pe malul stâng al braţului Borcea desprins din marele fluviu Dunărea. După unii specialişti Borduşani înseamnă locul supus inundaţiilor astfel încât în mod inevitabil destinele locuitorilor de pe malul braţului Borcea au fost dintotdeauna strâns legate de capriciile fluviului.
Aşezarea este atestată documentar în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în timpul domnitorului Ţării Româneşti Radu cel Frumos. Istoria a început însă la Borduşani mult mai devreme, 7000 de ani de istorie şi civilizaţie s-au aşternut peste acete locuri. Mărturie în acest sens este Popina unde arheologii au descoperit urme de locuire datând de la sfârşitul epocii noi a pietrei.
Situată la circa 1,5 km nord-est de sat, în actuala Baltă a Ialomiţei pe locul denumit de localnici „Popină” aşezarea tell oferă astăzi, după aproape două decenii de cercetari arheologice pluridişciplinare, imaginea unui sat preistoric ai cărui locuitori au învăţat să folosească toate resursele existente aici.
Situl Borduşani Popină este un monumet arheologic de interes naţional. Cele mai importante urme de locuire umană datează din mileniile VI-V î.Hr aşezarea eneolotică şi din perioada secolului I î.Hr. şi I d.Hr. locuirea getică. Ceramica, uneltele din piatră, os sau fier, mormintele şi locuinţele sunt mărturie clare ale unei lumi care până mai ieri trăia aici.
Concluzii
Experiența stagiului de practică pe un șantier arheologic confirmă valoarea pedagogică a învățării prin imersiune: cunoștințele dobândite în sala de curs capătă sens și consistență abia atunci când sunt puse în relație cu realitatea concretă a terenului, cu materialul descoperit și cu echipa de cercetare. Situl de la Borduşani Popină, cu straturile sale de locuire ce acoperă milenii de existență umană, reprezintă nu doar un monument de interes național, ci și un mediu de învățare autentic, în care studentul practician devine, pentru o perioadă, parte dintr-un demers științific viu.
Din perspectivă educațională, astfel de experiențe de teren ar trebui să ocupe un loc central în formarea viitorilor specialiști în științe umaniste, nu doar ca etapă obligatorie a planului de învățământ, ci ca moment fondator al identității profesionale. Contactul nemijlocit cu metodele de cercetare — periegeza, săpătura stratigrafică, studiul artefactelor — dezvoltă competențe care nu pot fi substituite prin niciun manual: observația sistematică, rigoarea documentării și capacitatea de a interpreta urmele trecutului în complexitatea lor contextuală.
Bibliografie
– Borduşani- Hommes, Histoire, Milieu Naturel, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, Dâmboviţa
– ro.wikipedia.org/wiki/Arheologie