Familia joacă un rol esențial în dezvoltarea copilului, fiind primul și cel mai important mediu educațional. În cadrul acesteia, parentingul – adică stilul și metodele prin care părinții își cresc și educă copiii – are o influență majoră asupra performanțelor școlare, dezvoltării emoționale și comportamentale ale copilului. Într-o societate aflată într-o continuă schimbare, este esențial ca părinții să adopte un stil de parenting eficient pentru a contribui pozitiv la procesul educațional.
Ce înseamnă „parenting eficient”?
Parentingul eficient presupune:
- stabilirea unei relații sănătoase părinte-copil, bazată pe respect reciproc, comunicare deschisă și susținere emoțională;
- implicarea activă a părinților în viața și educația copilului;
- aplicarea unui stil de disciplină echilibrat, fără abuzuri, dar nici lipsit de limite;
- încurajarea autonomiei copilului, a creativității și a gândirii critice.
Stiluri de parenting
Psihologul Diana Baumrind a identificat patru stiluri principale de parenting:
- Autoritar – părinți stricți, care impun reguli fără explicații. Poate duce la copii disciplinați, dar nesiguri și retrași.
- Permisiv – părinți foarte permisivi, care evită conflictele. Poate duce la lipsa de autocontrol și responsabilitate.
- Neimplicat (neglijent) – părinți care oferă puțină atenție sau sprijin. Are efecte negative serioase asupra dezvoltării copilului.
- Autoritativ – părinți echilibrați, care combină fermitatea cu susținerea și dialogul. Este considerat cel mai eficient stil de parenting.
Importanța parentingului eficient în educația copilului
Un parenting eficient contribuie semnificativ la:
- creșterea motivației școlare – copiii se simt susținuți și apreciați;
- dezvoltarea responsabilității – învață să-și gestioneze timpul și sarcinile;
- stabilitate emoțională – relațiile armonioase de acasă reduc anxietatea și stresul;
- formarea caracterului și a valorilor – părinții sunt primele modele morale.
De asemenea, părinții implicați colaborează cu profesorii, participă la activități școlare și se informează cu privire la progresul copilului, creând o punte solidă între mediul familial și cel educațional.
Strategii de parenting eficient
1. Comunicare deschisă – ascultarea activă și exprimarea clară a așteptărilor.
2. Stabilirea unor limite clare și consecvente.
3. Timp de calitate petrecut împreună – jocuri, activități educative, discuții.
4. Susținerea emoțională – validarea trăirilor copilului.
5. Încurajarea învățării prin autonomie – evitarea controlului excesiv.
6. Colaborare cu școala – participarea la ședințe, voluntariat, comunicare cu profesorii.
Exemple concrete de parenting eficient
Exemplul 1: Stabilirea regulilor prin dialog
Maria, elevă în clasa a VI-a, petrecea mult timp pe telefon și neglija temele.
Tatăl ei nu a recurs la interdicții dure, ci a purtat o discuție sinceră cu fiica sa despre echilibrul dintre distracție și responsabilitate. Împreună au stabilit reguli clare: 1 oră de telefon după ce își termină temele.
Rezultat: Maria a înțeles importanța organizării timpului și a respectat acordul, simțindu-se implicată și ascultată.
Exemplul 2: Încurajarea autonomiei
Andrei, de 9 ani, voia să-și aleagă singur hainele pentru școală, dar mama lui prefera să decidă ea.
Mama a decis să-i lase libertatea de a-și alege hainele, intervenind doar dacă era nevoie. În același timp, îl învăța să ia decizii potrivite prin întrebări.
Rezultat: Andrei și-a dezvoltat simțul responsabilității și încrederea în propriile alegeri.
Exemplul 3: Sprijin emoțional în eșec
Ioana a luat o notă mică la matematică și a venit acasă plângând, speriată de reacția părinților.
Mama ei a ascultat-o fără să o certe, apoi a întrebat ce s-a întâmplat și cum ar putea să o ajute. A decis să caute împreună un profesor pentru meditații.
Rezultat: Ioana a simțit sprijin, nu rușine, și a devenit mai motivată să recupereze.
Exemplul 4: Participare activă în educație
Părinții lui Vlad erau mereu ocupați și nu mergeau la ședințele cu părinții sau la activitățile școlare.
Tatăl lui Vlad și-a reorganizat programul și a început să participe la evenimentele școlare. Îl întreba regulat despre lecții și teme și îl ajuta la proiecte.
Rezultat: Vlad a devenit mai implicat în școală, iar relația tată-fiu s-a îmbunătățit semnificativ.
Exemplul 5: Feedback pozitiv, nu doar critică
Ana primea de la părinți doar observații atunci când greșea, dar rar era lăudată.
După ce a citit despre parenting eficient, mama Anei a început să remarce și să aprecieze comportamentele pozitive.
Rezultat: Ana s-a simțit valorizată și a devenit mai cooperantă.
Concluzie
Parentingul eficient este un element-cheie în succesul educațional și personal al copilului. Prin dragoste, fermitate, implicare și comunicare, părinții pot deveni aliați valoroși ai sistemului educațional. Într-o lume aflată în permanentă transformare, cultivarea unui stil de parenting echilibrat devine nu doar o necesitate, ci și o responsabilitate majoră pentru viitorul generațiilor tinere.
Bibliografie
• Baumrind, D. (1967). Child care practices anteceding three patterns of preschool behavior. Genetic Psychology Monographs.
• Goleman, D. (2001). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche.
• Petre, I. (2016). Psihologia copilului și adolescentului. Iași: Polirom.
• Drăghicescu, L. M. (2014). Familia și rolul său în educație. Revista de Psihologie și Științele Educației.
• Ministerul Educației Naționale (2020). Ghid pentru părinți – Sprijin în educația copiilor.
• www.psychologytoday.com – articole despre parenting și stiluri parentale.