De-a lungul timpului, educația a fost văzută ca principalul mijloc de edificare a ființei umane și de înaintare pe calea cunoașterii. Cu toții ne dorim o școală care să contribuie esențial la educația noastră și ca tot ceea ce se învață la școală să fie coerent și de folos, dar lucrurile nu stau chiar așa. Materiile de școală sunt predate fără niciun fel de legătură între ele. Bombardamentul informațional îi copleșește pe elevi. De aceea, confuzia este rezultanta relativismului generat de modul de construire a curriculum-ului din sistemul public de învățământ.
Perspectiva ce urmează a fi prezentată în continuare despre sistemul de învățământ obligatoriu își propune să ne scoată din șabloanele prin care cei mai mulți dintre noi ne raportăm la instituția școlii. Poate să șocheze pe alocuri, dar este o bună posibilitate de reflecție pentru toți cei care educația autentică reprezintă un ideal.
Școala care nu „zidește”. Imposibilitatea formării spiritului critic în cadrul sistemului de învățământ obligatoriu